X
george damian istoric

INTERVIU despre vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria în Sibiu: fotografii inedite în Piața Mare

Crearea României Mari în 1918 a fost „cea mai mare realizare a poporului român”, iar turneul regelui Ferdinand și a reginei Maria în Transilvania, din mai 1919, a fost organizat pentru a transmite mesajul că „Transilvania este un spațiu pacificat, o zonă în care a fost instaurată legalitatea”, spune istoricul George Damian. El este autorul proiectului Saecularia.ro, care în această dimineață a ajuns la Sibiu pentru a expune imagini inedite din arhivele românești ce ilustrează vizita suveranilor în oraș. Fotografiile pot fi deja văzute în Piața Mare, iar seara, de la ora 18:30, în sediul FDGR va fi difuzat și un film documentar, dar și lansat un mini-album fotografic.

Cu această ocazie, i-am solicitat lui George Damian un interviu în care am vorbit despre vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria în Sibiu; mesajele cu care au pornit suveranii în turneul lor prin Transilvania, dar și despre modul în care este văzută astăzi „cea mai mare reușită politică, militară, economică, socială a României”.

expozitie foto regele ferdinant si regina maria in sibiu

REGINA MARIA ERA ÎMBRĂCATĂ ÎNTR-O HAINĂ BUCOVINEANĂ ROȘIE

Câte fotografii ați găsit în arhive în total și câte ilustrează vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria în Sibiu?

Saecularia.ro este un proiect în cadrul căruia am digitizat circa 3.000 de imagini din colecțiile și fondurile Arhivelor Naționale de la București referitoare la Primul Război Mondial și procesul realizării Marii Uniri din anul 1918, dar și care reflectează evenimentele din anii următori – 1919-1920. În cadrul acestei colecții de imagini digitale am identificat circa 400 de fotografii care se referă exclusiv la turneul regal în Transilvania din anul 1919, mai precis între 23 și 31 mai. Din Sibiu sunt aproximativ 21 de imagini, dintre care 18 pot fi văzute astăzi în Piața Mare în cadrul unei expoziții în aer liber.

În ce stare ați găsit fotografiile? Erau toate împreună sau „haotic” prin arhive?

Nu se poate spune că organizarea în arhive este haotică. Există o organizare în Arhivă, însă aceasta este una specifică. Respectiv, oamenii când au creat seturi de documente au făcut-o pentru folosul lor la momentul respectiv. De aceea, nu se găsesc documente, fie ele înscrisuri sau documente fotografice, așa cum și-ar dori cercetătorii sau cei interesați în ziua de azi.

Nouă ne-a atras atenția faptul că regina Maria apărea îmbrăcată în aceleași haine în orașe diferite. Ulterior, am aflat că regina Maria era îmbrăcată într-o haină bucovineană roșie cu motive, broderii naționale românești bucovinene, cu o legătură de cap turcoaz și cu ie, fustă și fote bucovinene. Regina a participat la acest turneu în haine naționale românești tocmai în ideea de a se identifica, de a fi cât mai aproape de români. Pentru că în 1919 oamenii încă se mai îmbrăcau în ceea ce astăzi se numesc costume populare. Și atunci, regina, la prima ei întâlnire oficială cu românii transilvăneni, a încercat să se identifice cu ei – să fie cât mai aproape de oameni; nu a avut o ținută de prințesă, de regină, ieșită din comun, ci a transformat costumul popular românesc într-o ținută regală. Pornind de la imaginea asta a reginei Maria, am reușit să identificăm acest puzzle de imagini din mai multe fonduri: colecția personală a reginei, din fondul personal Artur Văitoianu, din colecția de imagini fotografice a Arhivei Naționale, care puse cap la cap se desfășoară ca un film. În afară de sursele de arhivă, am folosit, pentru a identifica detaliile acestui turneu regal, Jurnalul zilnic al reginei Maria, presa vremii, memorii ale oficialilor vremii (I. G. Duca, ministrul Educației în guvernului liberal din 1919, Vasile Bianu). În decursul turneului făcut de noi, pe urmele suveranilor, în principalele orașe – Oradea, Bistrița, Cluj, Alba Iulia și acum Sibiu, serviciile județene de arhivă au venit cu multe detalii suplimentare pe care nu le-am găsit în arhivele de la București. De exemplu, la Alba Iulia, directoarea arhivelor județene a venit cu o povestea foarte interesantă: în anul 1968, în perioada comunistă, s-a încercat, la 50 de ani de la realizarea Marii Uniri, o recuperare a memoriei oamenilor și s-au făcut interviuri cu oameni care deja aveau 70-80 de ani, despre ce își amintesc despre 1 decembrie 1918. Spre surprinderea intervievatorilor, care erau istorici, oamenii spuneau că își aminteau că „regina era foarte frumoasă”, ceea ce pe mulți i-a șocat, și că pe 1 decembrie a fost o zi frumoasă. Numai că 1 decembrie 1918 a fost o zi cu glod, cu ploaie, cu frig, iar regina nici nu a fost la Alba Iulia. De fapt, oamenii își aminteau vizita de pe 30 mai 1919. Pentru ei a rămas în amintire ziua cea frumoasă, cu soare.

MESAJELE CU CARE REGELE ȘI REGINA AU VENIT ÎN TRANSILVANIA

De ce ați ales să faceți proiectul despre turneul regal în Transilvania? Prin ce a fost inedit acesta?

Anul trecut, proiectul Saecularia a mai făcut un album fotografic, în care am selectat 250 de imagini, care ilustrează traseul unirii românilor prin război, din 1916 până în 1919, până la consfințirea prin tratate internaționale a unirii, în care am cuprins toate provinciile. Și am redat acești 3 ani de foc prin imagini – titlul albumului așa și a fost: „Cum s-a făcut România Mare”.

Am ales să ilustrăm acest turneu în primul rând pentru că se împlinesc 100 de ani de la realizarea lui. Dar mai presus de toate, ideea a fost că suveranii României, când au venit în Ardeal, au adus cu ei mai multe mesaje: unele explicite și unele implicite. Cele explicite au fost de toleranță interetnică: în toate orașele prin care au trecut, regina și cu regele s-au întâlnit cu toate confesiunile, n-au avut niciun fel de discriminare, și în toate discursurile sale regele a promovat ideea toleranței și a faptului că, indiferent de etnie, toți sunt cetățeni români egali în fața legii. Un al doilea obiectiv explicit al vizitei regale a fost împrietenirea sau „luarea de contact” cum se zicea atunci cu oamenii politici ardeleni. S-au întâlnit cu toți capii politicii ardelenești, începând de la organizatorul acestui turneu în teren, Iuliu Maniu, președintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, până la prefecți, primari, pentru că turneul a trecut și prin sate.

Principalul obiectiv implicit al acestui turneu regal a fost să arate faptul că Transilvania este un spațiu de siguranță, un spațiu pacificat; pentru că 1 decembrie a fost momentul declarării Unirii, însă de atunci până prin aprilie 1919 situația nu a fost foarte limpede – au existat bolșevicii maghiari care au încercat să răstoarne Unirea proclamată la Alba Iulia, au existat lupte în Transilvania, situația a fost foarte tulbure. În momentul în care Armata Română ajunge până la liniile de demarcație, stabilite prin Conferința de pace de la Paris, teritoriul este pacificat, este un teritoriu sigur, în care sunt îndepărtate bandele bolșevice și vizita regală vine să sublinieze acest lucru – Transilvania este o zonă în care a fost instaurarea legalitatea. Și au loc băi de mulțime: nu a fost o distanță între suverani și popor.

Nu erau bodyguarzi?

Nu erau bodyguarzi. În fotografii se vede regina vorbind direct cu oamenii, amestecându-se cu ei, oamenii îi sărută mâna, îi aduc cadouri, era un contact direct. Vizita vine să demonstreze astfel că în Transilvania regii pot merge liniștiți pe stradă și poporul este alături de ei.

Cum a fost traseul regelui și a reginei în județul Sibiu?

Au venit în Copșa Mică, apoi în Sibiu, unde au înnoptat, după care au pornit cu trenul spre Făgărași. Au mai trecut cu mașina prin Rășinari.

La Copșa Mică s-au oprit în gară, s-au dat jos din tren, au fost întâmpinați de o mare mulțime de oameni. În Sibiu, toate manifestațiile au avut loc în Piața Mare. Era un fel de scenariu care s-a repetat în toate orașele mari: suveranii erau întâmpinați în gară de autoritățile locale, se deplasau la prefectură sau primărie, după care urma o paradă militară, după care urma o defilare a țăranilor din satele din împrejurimi. La Sibiu se vorbește despre 100.000 de oameni care au participat la primirea regală și care au defilat prin centrul orașului.

În jurnalul ei, regina scrie că era entuziasmată de vizită. Dar regele Ferdinand cum a văzut vizita?

Cred că s-au păstrat câteva fragmente din discursul rostit de rege la Sibiu; ar trebui să fie în ziarele de atunci. Ideea este că regele Ferdinand vorbea foarte bine limba română, cu accent german, și ca un aspect foarte important pentru ziua de azi – regele își scria singur discursurile. Regina are, la un moment dat, o notă în jurnalul ei, în care zice că Ferdinand muncește în fiecare noapte să-și scrie discursul pentru a doua zi în orașul unde urma să se ducă.

Adică discursul de la Sibiu și l-a scris la Alba Iulia.

Da. Sau noaptea, în tren. Dar el nu a ținut un jurnal.

Care a fost rolul Sibiului în anul Unirii?

O să menționez despre un detaliu suplimentar despre vizita regală la Sibiu. În mai 1919, primul ministru al României era Mihail Pherekyde. I.G. Duca povestește că în timpul paradei militare din Sibiu, acesta se uita agitat în jur. Octavian Goga, care a fost un fel de maestru de ceremonii aici, îl întreabă pe Pherekyde: „Dle prim-ministru, dar ce vă tulbură, care e problema?”. Și el îi zice că în 1848 era copil și că tatăl său, care a participat la revoluția de atunci, când au intrat turcii în țară s-a refugiat la Sibiu, iar el avea vreo 7-8 ani în momentul acela. Își amintea că au stat la Sibiu aproape un an de zile. „Am stat undeva aici, într-o casă din Piața Mare, dar nu-mi amintesc exact în care” și adaugă: „Vreau să mă uit care e casa în care am petrecut un an al copilăriei mele”. Și I.G. Duca își notează: Ce diferență pentru Mihail Pherekyde: în 1848 – fugar la Sibiu și acum, în 1919, după 71 de ani să se întoarcă aici în calitate de prim-ministru al României întregite. Ce șansă de viață a putut să aibă Mihail Pherekyde.

Accentul cade în primul rând pe suverani, dar e vorba în primul rând de românii transilvăneni, care au avut un entuziasm fabulos la acel moment – se vede și din imagini: foarte mulți oameni, îmbrăcați în haine naționale românești și identificarea lor cu România Mare, care era în curs de formare la acel moment.

PROCESUL CREĂRII ROMÂNIEI MARI NU A FOST O POCNITURĂ DIN DEGET

Pe lângă entuziasmul descris de regina Maria, care a fost starea de spirit a oamenilor simpli în primii ani de după Unire? Ce trebuie să știe oamenii de azi despre concetățenii lor de acum 100 de ani?

În primul rând, Primul Război Mondial și anii de după au adus niște schimbări politice, economice și sociale care au redefinit România până în ziua de azi. Ceea ce nu s-a spus foarte clar în Anul Centenar, dar putem s-o spunem de acum înainte: anul 1918 și crearea României Mari este cea mai mare realizare a poporului român. Din punct de vedere politic, este un eveniment crucial. Până în 1918 românii au trăit împărțiți în foarte multe state; după 1918 – au mai rămas comunități de români care nu au mai făcut parte din statul român, dar majoritatea s-au unit într-un singur stat. Este un eveniment fascinant. Este cea mai mare reușită politică, militară, economică, socială, pentru că această performanță s-a dovedit viabilă în timp. Au trecut 100 de ani și cu excepția Bucovinei de Nord și a Basarabiei, restul României a rămas la un loc. adică România Mare nu a fost un accident istoric, nu a fost o întâmplare. A fost o realizare voită.

Procesul creării României Mari nu a fost o pocnitură din deget la 1 decembrie sau 27 martie: a fost un proces în care a trebuit armonizată legislația. Structurile economice care erau orientate către alte centre (În Basarabia, către Imperiul țarist; în Bucovina, Transilvania și Banat, către Viena și Budapesta; vechiul Regat avea o orientare oarecum haotic, încercând să se rupă în ultima vreme de orbita Imperiului otoman și orientarea către cel european) sunt fenomene la scară mare, care au avut succes și care au fost susținute de oamenii simpli.

Oamenii simpli de atunci au susținut toate aceste schimbări, reorientarea economică, aceasta fiind chestia pe care o simt întotdeauna oamenii – dacă nu e pâine pe masă, sunt probleme (…)

Oamenii simpli și-au mai dorit atunci, în primul rând, pace, pentru că era după un război mondial, unul care a afectat toate familiile românești. Pace și siguranță, asta își doreau. Și un sistem de guvernare bazat pe legalitate și pe participare publică.

„PROBLEMA AUTONOMIEI ESTE FOARTE GREȘIT ÎNȚELEASĂ”

Apropo de reorientarea economică a românilor. În zilele noastre am auzit mulți oameni de afaceri care spun că dacă ar avea posibilitatea ar vota pentru independența Transilvaniei. Sigur că și în 1918-1919 erau oponenți ai Unirii. Ca istoric, după toate cercetările, puteți să ne spuneți când a fost mai accentuată această stare de „oponent al unirii”: atunci sau acum?

Problema autonomiei este foarte greșit înțeleasă, pentru că nu e vorba atât de independență, cât de autonomie. Acum noi suntem în secolul XXI și tendințele autonomiste au la bază în primul rând modificarea proceselor economice. Respectiv, renunțarea la industria mare și orientarea către mici businessuri – asta nu mai necesită o autoritate centrală puternică. De aici apare această tendință. Apoi, toate modificările aduse de ceea ce se numește „economia bazată pe internet” reprezintă o sabie cu două tăișuri: pe de o parte, îți dă un acces global, dar în același timp, este concentrarea pe microregiuni. De aici, din nou, pot apărea tendințe autonomiste, de renunțare la autoritatea centrală: nu mai avem nevoie de autoritatea centrală să ne spună ce și cum facem, ne descurcăm singuri.

Cum de după 100 de ani, în Transilvania, unde se spune că a existat o puternică voință populară pentru Unire, se aud astfel de păreri?

În primul rând, se datorează libertății de exprimare: ai voie să spui orice gândești, iar unii dacă asta gândesc asta spun. Dar la bază eu văd problema asta ca fiind bazată pe modificările economice. România Mare era un stat în curs de modernizare care avea nevoie de centralizare pentru canalizarea energiilor, resurselor, eforturilor legislației într-o direcție: de exemplu, industrializarea a început atunci. În regim de autonomie, industrializarea, electrificarea țării nu ar fi fost posibile la scară mare sau ar fi costat mult mai mult.

Secolul XXI este un alt secol, în care există alte condiții economice, politice și atunci, cu părere de rău, există aceste tendințe autonomiste. Oricum, din punct de vedere economic, România are câteva centre care sunt capabile să se autosusțină; sunt motoare. Și e natural că în zonele de concentrare a averii oamenii nu vor să o împartă – dar este o mare greșeală.

Da, pentru că în Sibiu (și cred că și în celelalte județe din Transilvania) se spune că „noi dăm mai mulți bani la buget, iar la repartizarea banilor primim cel mai puțin”.

Ceea ce este din nou o exagerare. Oamenii care spun chestiile acestea nu prea cunosc legislația, cum se împarte bugetul, care e diferența dintre taxe și impozite, care e diferența dintre accize și impozite, unde se duc acei bani.

Sunt de acord că statul român nu e cel mai performant din punct de vedere administrativ și dă rateuri mari. Dar nu putem să aruncăm copilul cu tot cu apă din scăldătoare. Adică nu putem renunța la niște avantaje din cauza unor probleme care ar putea fi eliminate. Ideea ar fi să eliminăm problemele acestea, în ceea ce privește cheltuirea banilor publici, nu să spargem un ansamblu care s-a dovedit viabil vreme de 100 de ani.

ÎN 2018 CLASA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ A RENUNȚAT SĂ SĂRBĂTOREASCĂ CENTENARUL

La final, pe scurt, vă rog mult să comentați modul în care a fost marcat Anul Centenar de către autoritățile din România. În Sibiu, de exemplu, a fost organizată o manifestație amplă – a fost regizată vizita generalului Berthelot.

Clasa politică românească din anul 2018 a avut alte priorități și alte probleme. Nu a fost în stare să-și dea seama că s-au împlinit 100 de ani de la cel mai important eveniment din istoria românilor. Pur și simplu, clasa politică a renunțat să sărbătorească Centenarul. Motive sunt de tot soiul: incapacități de a înțelege, frica de a nu supăra vecinii etc. A existat un sondaj, făcut sub egida Academiei Române, în care 97% dintre cetățenii României au identificat corect semnificația Centenarului – momentul creării României Mari, Unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu vechiul Regat – și la întrebarea „Considerați că Centenarul este sărbătorit cum ar trebui?” aproape 80% ziceau că „Nu”, iar la întrebarea „Cine este de vină că nu e sărbătorit Centenarul…?” răspunsul a fost „Clasa politică”.

Momentul împlinirii a 100 de ani de existență a României Mari – cu nota că Bucovina de Nord și Basarabia nu mai fac parte în acest moment – ar fi trebuit să fie un moment de regenerare, de rememorare publică a unui succes major, care să împingă și clasa politică, și cetățenii în ideea că „Acum 100 de ani am putut să facem o chestie ieșită din comun, astăzi nu e neapărat nevoie să facem ceva ieșit din comun, dar măcar să facem ceva normal – niște străzi, niște autostrăzi, niște căi ferate funcționale”. Acesta ar fi fost un rol al Centenarului.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sibiu
  • Contact