Ce-ți poți dori mai mult? Restaurant cu parcare și meniul zilei la 25 de lei

Piața Cibin e plină de oameni din mediul rural, patroni care vând chinezării cu sacul și șmecherași care colindă cu dubele satele din Oltenia de unde aduc legume ffff bune la tarabă. Toți oamenii aceștia, plus o parte dintre clienții lor, trebuie să mănânce și să bea undeva, din acest motiv au apărut grătare cu mici și crâșme cu meniul zilei de jur-împrejurul pieței. Ce vă propunem astăzi este the best of the best din ce oferă cea mai mare și mai cunoscută piață din Sibiu. Ca să înțelegi mai bine, să zicem că dac-ar fi fotbalist la Hermannstadt cocoșat de datorii, atunci restaurantul de astăzi s-ar numi Baba Alhasan.

Nu era nevoie de toată introducerea asta dacă restaurantul avea un nume vizibil. Pe clădirea aflată la vizavi de Piața Cibin, lângă semafor, scrie mare cu litere roșii ”RESTAURANT”, iar pe gard ”RESTAURANT CU PARCARE MIC DEJUN ȘI MENIUL ZILEI”. Marketingul este la nivelul lunii septembrie a anului 1996. Și mâncarea tot pe acolo, dar asta nu-i neapărat ceva rău.

Când am intrat în curte am întrebat chelnerul dacă trebuie să mă așez la cele două mese cu umbrele din colțul parcării și m-a poftit cu amabilitate înăuntru. Unde am descoperit o sală de mese proaspăt scoasă din cutie. Totul este nou nouț, recent renovat, are aer condiționat și arată imaculat din punct de vedere al curățeniei.

Pe altă parte, orice atingi este din plastic, combinat cu plastic și acoperit cu plastic. Până și florile de pe mese sunt din plastic. Am verificat și farfuria din care am mâncat – părea porțelan. Opțiunile culinare nu-s foarte bogate, că doar d-asta scrie mare pe gard ”MENIUL ZILEI”. Am ales din variantele restrânse o ciorbă de varză cu afumătură și o iahnie de fasole cu cârnați și castraveți murați. Exact ce-ar mânca un șofer pe dubă înainte de o cursă la Craiova.

La ciorbă am primit un bol mare pe masă, din care să-mi pun cât îmi trebuie, iar la felul doi o farfurie mare de fasole cu trei cârnați de casă prăjiți deasupra. Realitatea este că în astfel de localuri, simple în comparație cu cele din centrul istoric, ai mari șanse să dai peste o gospodină care face aceleași feluri de mâncare din 1996, prin urmare poți mânca bine și ieftin. Nu mâncare de fițe, nu preparate fusion, nici rețete tradiționale reinterpretate modern. Nu nene, feluri simple și gustoase, ca la mătușa acasă. E un restaurant fără pretenții, pentru oameni simpli.

Ce-i drept, cu greu m-am ridicat de la masă, atât de sățios a fost. Pe cele descrise mai sus, plus o apă minerală la jumătate, am plătit în jur de 30 de lei. Ca să mă înțelegeți, cât două kile de ardei.

Mai merg acolo? Doar după ce fac un drum până la Corabia și mă întorc cu 600 de kilograme de kapia.

P.S.: Pe urmă mi s-a atras atenția că într-un colț al clădirii există sculptat în lemn un nume de restaurant. Îi zice: ”La Cibinu’”. Cu plăcere!