„Sibiul verde”: După 117 ani s-a dublat numărul călătorilor de pe transportul public electric. În 1906, aproape un milion de persoane foloseau tramvaiul electric cu energie de la Sadu

954.354 de persoane erau transportate în primele 12 luni de funcționare de cele patru tramvaie electrice ce funcționau în Sibiu, la începutul secolului al XIX-lea. Erau desfășurate pe o linie ce depășea puțin 2 kilometri, iar în primul an de funcționare administrația se lăuda că acestea au sosit în stație cu o frecvență de 10 minute.

Sibiul avea în acea perioadă puțin peste 30.000 de locuitori, rezultând astfel o medie de aproape 32 de călătorii pe fiecare persoană. În realitate, însă, media putea fi și mai mare, pentru că atunci copiii sub 1,2 metri aveau gratuitate.

În 2023, după 117 ani, numărul celor care au mers în Sibiu cu mijloacele în comun electrice a fost de 1,9 milioane.

Citește și:

Ocna Sibiului, acum peste 100 de ani: ”Oaspeții stabili sunt pe an 1.400—1.500, iar accidentali, câteva zeci de mii”. Problema tricolorului românesc

Gata în câteva luni

În luna mai 1905, Ministerul Comerțului din Ungaria a aprobat concesiunea terenulului din Sibiu pentru asigurarea traseului primului tramvai electric de pe actualul spațiu al României.

Gestul venea însă cu niște condiții: ministerul îşi rezerva dreptul de a verifica toate planurile şi de a le respinge dacă acestea erau greşite, impunea limba maghiară ca unică modalitate de comunicare oficială folosită în activităţile ce se vor desfăşura în Sibiu privind înfiinţarea unei Societăţi pe acţiuni a tramvaiului electric și îşi rezerva dreptul de a stopa lucrările şi de a anula concesiunea dacă considera că indicaţiile sale nu sunt respectate. Totodată, Sibiu era fixat drept reşedinţă a Societăţii tramvaiului electric din Transilvania, notează Prof. drd. Dragoş Curelea în studiul „Consideraţii privind apariţia şi folosirea tramvaiului ca efect al electrificării oraşului Sibiu la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea”, apărut în volumul „Viaţa cotidiană în Sibiul secolelor XIX-XX”.

Tramvaiul electric urma pe străzile Sibiului omnibuzele, o investiție eșuată a administrației locale de atunci.

În 1904 a fost pus în circulaţie în oraşul Sibiu cel dintâi omnibuz electric cumpărat de la firma AEG Berlin.

„Primul traseu, în toamna anului 1904, a fost: Piaţa Gării - Piaţa Mare - Piaţa Uniri - Bulevardul Victoriei - Promenada „Sub Arini”.

Pentru a se putea ajunge din Piaţa Gării în Oraşul de Sus, a trebuit diminuată înclinaţia pantei din faţa mânăstirii Ursulinelor cu 20%. În aceste condiţii, în 2 august 1904 era pus în circulaţie, de către administraţia sibiană, primul omnibuz electric de pe teritoriul României. Iniţial trei, mai apoi patru omibuzuri electrice folosind drept combustie alimentarea cu energie electrică de 550 V. C.c au asigurat sibienilor călătoria între Piaţa Gării şi Parcul „Sub Arini””, notează profesorul Curelea.

Dar aceste mijloace de transport în comun nu au avut viaţă lungă. În primul rând din cauza unor probleme de ordin tehnic, astfel, bateria şi convertizoarele montate în substaţia Sibiu încă din 1902 nu erau destul de puternice pentru alimentarea cu suficientă putere energetică a omnibuzelor.

Captatorii electrici, în aceste condiţii, săreau adeseori de pe firele liniei de contact, adeseori se scurtcircuitau, se înroşeau şi împroşcau scântei, înspăimântând adeseori atât trecătorii, cât şi călătorii, se precizează în studiu.

Presa din acea vreme a descris aceste omnibuzuri ca fiind o sursă continuă de zgomot ce mergea pe roţi. Alte probleme tehnice cu care s-au confruntat aceste omnibuzuri, deopotrivă cei care le administrau, avându-le în întreţinere, cât şi cei care le foloseau în calitate de călători se refereau la construcţia acestor tipuri de vagoane, care aveau defecte mari.

Din cauza felului în care erau controlate roţile acestor omnibuzuri, în cauza umezelii carosabilului, roţile nu mai puteau fi controlate, astfel încât aceste mijloace de transport deviau pe trotuare sau chiar loveau şi avariau porţile unor clădiri precum Gimnaziul maghiar (actualul Colegiu Naţional „Gheorghe Lazăr” din Sibiu).

Conducerea Uzinei Electrice din Sibiu (Hermannstädter Elektrizitäs Aktiengesellschaft) a hotărât după două luni și jumătate de folosire a acestor mijloace de transport să le scoată din uz. În acest răstimp, cele 4 omnibusuri au străbătut 15.272 de kilometri și au transportat 74.086 de călători.

Citește și:

Scriitoarea care l-ar fi inspirat pe Bram Stoker în ”Dracula” a stat 2 ani în Sibiu. Jurnal: ”Sașii au un aspect trist de lemn neterminat, iar românii sunt încăpățânați și lipsiți de curaj”

Citește și:

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Vagoane cu câte 30 de locuri și o viteză de 10 km/h

În ziua de 8 septembrie 1905 se finalizau lucrările pe şantierul tramvaiului electric din Sibiu și în aceeaşi zi, se puneau în mişcare şi vor începe să circule pe traseul Piaţa Gării - Promenada „Sub Arini”, cele patru vagoane-motor AEG, produse în Budapesta. Energia necesară motoarelor tramvaielor provenea de la Centrala hidroelectrică Sadu I.

Fiecare vagon avea 16 locuri pe scaune şi 14 locuri în picioare, iar tramvaiele erau echipate cu două motoare, plasate unul în faţă, celălalt în spate, cu o capacitate de 25 CP şi dezvoltau o viteză de 10 km/h.

Iniţial, pe parcursul anului 1905, cele patru tramvaie electrice sibiene au circulat din 10 în 10 minute, un al cincilea vagon fiind lăsat în rezervă. Datorită numărului crescut de călători, ce foloseau aceste mijloace de transport în comun, din primăvara anului 1906, au fost cumpărate încă trei vagoane, două dintre acestea fiind puse imediat în circulaţie, ceea ce a permis ca frecvenţa circulaţiei să se reducă la 6 minute.

În cursul anului 1906, datorită faptului că garniturile tramvaiului sibian nu făceau faţă afluxului tot mai mare de călători, conducerea Uzinei Electrice Sibiu şi Consiliul de Administraţie al Societăţii pe Acţiuni „Tramvaiele Electrice din Sibiu” în comun acord cu municipalitatea sibiană au hotărât prelungirea traseului deja existent cu un parcurs nou de 2.230 m, pornind de la Promenada „Sub Arini”, până la Şcoala Militară, iar apoi mergând mai departe, până la Cimitirul Central din Sibiu, aflat la marginea Pădurii Dumbrava.

Şantierul, deschis în 1906 în vederea excavării, respectiv a turnării infrastructurii, pe care apoi au fost aşezate traversele ferate, va dura patru ani.

Citește și: 

60 de ani de când în Sibiu a poposit o balenă. Istoria lui Goliath s-a terminat cu un uriaș fake: balena, reconstituită din papier-mâché, a vândut zeci de mii de bilete

Case de vacanță pentru electricieni în actualul cartier Hipodrom

Pentru prima dată, Uzinei Electrice din Sibiu, municipalitatea sibiană i-a acordat dreptul de a-şi construi pentru uzul propriu al angajaţilor căsuţe de vacanţă, în apropierea vechiului poligon al Şcolii militare, notează profesorul Dragoş Curelea.

Datorită eforturilor locale, din 15 mai 1910, tramvaiul sibian asigura cel puţin 14 drumuri pe zi.

În cursul aceluiaşi an, 1910, Uzina Electrică sibiană hotăra investirea unei sume de peste 100000 de coroane, bani obţinuţi ca urmare a profitului făcut, astfel încât se considera ca fiind oportună implicarea conducerii municipalităţii (Consiliul comunal) cu o sumă de 24.000 coroane în vederea deschiderii tronsonului Oraşul de Sus - Oraşul de Jos, pe traseul: Piaţa Gării, Strada 9 Mai, Piaţa Dragoner, Străzile Faurului şi Turnului, până la staţia finală din Piaţa Cluj, cât şi a realizării ulterior a unui nou tronson, care viza să ajungă prin Piaţa Cluj până în Comuna Turnişor.

Frecvenţa de circulaţie a tramvaiului electric în Sibiu, după anul 1910, a fost din 6 în 6 minute. Acest tronson care interconecta transportul în comun din Oraşul de Sus cu Oraşul de Jos a fost inaugurat în 10 august 1912, având o lungime de 1.360 m2.

Câţiva ani mai târziu, la începutul anului 1914, debutau lucrările de prelungire a traseului, fiind puse în practică proiectele anterioare ale conducerii Uzinei Electrice Sibiu, realizate în comun cu Societatea pe Acţiuni „Tramvaiele electrice din Sibiu”, pornindu-se de la marginea oraşului, din imediata vecinătate a Cimitirului central şi până la Waldwirtshaus - Hanul din Pădure. Acest tronson nou de cale ferată pentru tramvaiul electric a avut o lungime de 1.220 m, fiind inaugurat în ziua de 15 mai 1915.

Citește și:

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

Istoria tramvaiului spre Rășinari. Apeluri la Goga și Antonescu, dar rezolvat de comuniști

În 1946 au fost inaugurate lucrările care vizau legarea liniei de tramvai între Hanul din Dumbravă şi comuna Răşinari, de altfel un mai vechi proiect şi obiectiv al pionerilor electrificării Sibiului, în frunte cu dr. Carl Wolff, încă din 1893, notează profesorul Dragoş Curelea.

Dorind ca tramvaiul să ajungă şi în comuna Răşinari, s-au făcut la nivelul primăriei, dar şi la biserici mai multe comitete de iniţiativă, care au intervenit, în numeroase rânduri, pe lângă Octavian Goga, în perioada în care acesta a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri între 1937-1938, iar mai târziu chiar pe lângă mareşalul Ion Antonescu în vederea rezolvării acestui obiectiv al comunităţii, însă în acele condiţii dificile pentru România, problema interconectării tramvaiului sibian pe ruta Hanul din Dumbrava, comuna Răşinari, din raţiuni explicabile, nu s-a putut rezolva atunci.

Încă din primăvara anului 1945, în noile condiţii social-politice, locuitorii comunei Răşinari au înfiinţat un nou comitet de iniţiativă, format printre alţii din preotul Ioan Brote, care împreună cu inginerul Caius Pria din Bucureşti, originar din Răşinari, au intervenit pe lângă liderii politici din acea vreme, Ion Gheorghe Maurer şi Petru Groza. În atare context, prelungirea reţelei de şine şi electricitate s-a făcut la iniţiativa comunităţii din Răşinari şi cu acordul conducerii Guvernului României, care a asigurat, sublinia inginerul Sigmund Dachler, în cartea sa Înfiinţarea şi dezvoltarea Tramvaiului Electric din Sibiu 1893-1947, punerea la dispoziţie a şinelor iar „comunitatea a organizat săpăturile necesare infrastructurii tramvaiului, a pus pietrişul necesar terasarii, a montat şinele şi a pus la dispoziţie stâlpii de electricitate”.

Municipalităţii sibiene i-a revenit rolul de a se ocupa de cablurile electrice pentru tramvai, iar Uzina Electrică din Sibiu s-a ocupat de proiectarea şi amplasarea punctelor de alimentare electrică pe parcursul acestui nou tronson.

Acest traseu destul de întins, a fost pus în funcţiune pentru tramvaiele sibiene şi pentru călătorii la doi ani după declanşarea lucrărilor în ziua de 14 martie 1948.

Finalizarea liniei electrice Sibiu - Răşinari s-a făcut în cursul anului 1950. Până la această dată, pe relaţia mai sus amintită s-a circulat cu un automotor Diesel electric, pentru ca începând cu anul 1950 să fie folosit tramvaiul AEG.

Primarul Klaus Iohannis a decis în 2011 scoaterea din funcțiune a tramvaiului spre Rășinari motivând atunci că nu este rentabil.

„Este singura linie de tradiție aflată în funcțiune, dar dacă aceste costuri vor fi prea mari îl vom închide. Nu are rost să cheltuim sume semnificative pentru o linie folosită de foarte puțini sibieni. Dacă vom renunța la tramvai nu vom introduce altă rută. Cei care doresc pot folosi autobuzul de Păltiniș. Cursele în afara Sibiului nu sunt o prioritate pentru societatea de transport în comun”, spunea în martie 2011, primarul Klaus Iohannis.

Citește și:

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Citește și: 

Boierii olteni, la cumpărături în Sibiu. Shopping, acum 300 de ani: trimiteai scrisoare și îți venea pachetul acasă. Mai târziu au apărut și reclamele tipărite

Autobuzele electrice au transportat aproape 1,9 milioane de călători în 2023

Tursib transmite în urma unei solicitări a ziarului Turnul Sfatului că pe parcursul anului 2023, minibuzele Karsan Jest și autobuzele Solaris au  transportat aproape 1,9 milioane de persoane.

„Din rapoartele noastre pentru anul 2023 reies următoarele date:

-                Minibuzele Karsan Jest electrice au transportat pe întreg parcursul anului 2023, un număr de aproximativ 375.000 de calatori.

-                Autobuzele SOLARIS au transportat pe întreg parcursul anului 2023 un număr de aproximativ 1.500.000 de calatori.

Așadar, daca cumulăm aceste date, rezultă că flota electrică deținută de Tursib a transportat aproape 1.900.000 de călători pe întreg parcursul anului trecut”, transmite Tursib.

Compania susține că în perioada următoare vor mai fi achiziționate încă 36 de autobuze electrice.

„Referitor la noile achiziții de autobuze, acestea sunt prevăzute pentru proiectul zonei metropolitane, procedurile de achiziție fiind desfășurate de Primăria Sibiu. Sunt scoase la licitație în acest sens două proiecte și anume unul pentru achiziționarea a șase autobuze electrice de 10 m, respectiv un alt doilea proiect pentru 30 de autobuze de 12 m”, mai arată Tursib.

Citește și:

Exclusiv: Viktor Hess, nepotul celui care a înființat Fabrica de cântare Hess (Balanța): ”În 1949 ne-a dat afară din casă directorul de la Fabrica Independența. Ne-a dat termen 24 de ore să plecăm”

Date statistice în primul an de funcționare al tramvaiului electric:

Septembrie 1905 – septembrie 1906:

954.354 de călători în 12 luni;

media lunară = 79529,5 călători;

media zilnică = 2564,45 călători

încasări de 81000 coroane;

media lunară = 6750 coroane;

media zilnică = 217,74 coroane.

Între 1905 și 1906 tramvaiele circulau pe traseul Piaţa Gării - Promenada „Sub Arini”, pe o distanță de 2,38 kilometri.

 În anul 1900, populația Sibiului era de 29.577 de locuitori. Dintre aceștia, români erau 7.106 (24%), maghiari erau 5.747 (19%), iar germani - 16.141 (55%).

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).