60 de ani de când în Sibiu a poposit o balenă. Istoria lui Goliath s-a terminat cu un uriaș fake: balena, reconstituită din papier-mâché, a vândut zeci de mii de bilete

Se numea Goliath, cântărea 68 de tone și a fost ucisă în largul orașului Trondheim, pe coasta Norvegiei, la 6 iunie 1954.

Așa începe povestea primei și singurei balene care a poposit în Sibiu. Se întâmpla exact acum 60 de ani, în 4 ianuarie 1964. La 10 ani după ce a fost ucisă, uriașul cetaceu ajungea în Sibiu, într-un lung turneu mondial.

Citește și: 

Primul ”Revelion” din țară, organizat în Sibiu, acum 132 de ani: ”Musică prin toate stradele mai principale”. Istoria revelioanelor de altă dată

Citește și:

Prima și ultima bătălie din Sibiu, dintre indieni și cowboy. 25.000 de sibieni au venit să-l vadă pe Buffalo Bill

”La prima preparare s-au folosit 7.000 litri de formol”

Mii de sibieni au intrat atunci în cortul care o adăpostea. Conform presei vremii, Sibiul a fost primul oraș din țară unde a poposit uriașa balenă.

”Balena ce se va expune are o lungime de 22 m. Ea a fost vînată in anul 1954 în apele din apropierea malurilor Norvegiei, de către un mare grup de pescuitori de balene. Ea a fost ucisă cu ajutorul unei sulițe lansată de o armă automată. Sulița aceasta este un instrument folosit de pescuitorii norvegieni de balene încă cu 300 de ani in urmă.

După uciderea animalului, au fost necesare nu mai puțin de 12 ore de muncă, pentru ca 20 de pescari iscusiți să o poată aduce la mal. Pescarii nu au prelucrat-o așa cum se obișnuiește, pentru că un bancher din Paris a cumpărat animalul cu 80.000 de dolari.

Balena a fost încredințată apoi americanului Almory, cunoscut preparator de mamifere pentru a fi prelucrată în scopul expunerii ei. La prima preparare s-au folosit 7.000 litri de formol”, se preciza într-un articol care anunța sosirea balenei.

”Greutatea balenei vii era de 68.200 kg. După preparare, animalul a scăzut la 36.000 kg, deoarece organele interne, cu excepția plămînilor au fost scoase. O balenă de această mărime este capabilă să scufunde un vas maritim de dimensiuni mai mici, numai cu o singură lovitură de coadă. în timpul... plimbării ei dintr-o localitate în alta, balena Goliath e transportată cu ajutorul unui autocamion special, lung de 27 metri”, se mai preciza în articol.

După câteva zile în Sibiu, caravana a ajuns la Bucureşti-Obor, după care a colindat pe roţi în trailer oraşe precum Ploieşti, Timişoara, Craiova, Arad, Braşov, Piteşti, Bacău, Brăila, Cluj-Napoca, Tîrgu-Mureş, Tîrnăveni și Reghin.

Citește și:

Cum se trăia în Sibiu, în 1918, anul Unirii: servitorii nu aveau voie să meargă în centru în zilele de sărbătoare, alimentele se dădeau pe cartelă, iar vânzătorii care vindeau prea scump făceau închisoare

Citește și:

De ce e Copșa Mică de fapt mare și cât e Bogatul Român de sărac. Plus numele schimbate ale unor localități din Sibiu

Italienii au adus-o în țară după ce au făcut-o să miște la graniță

Ucisă în vara lui 54, balena a fost adusă la țărm, iar vânătorii norvegieni au golit-o complet: de la o balenă de 22 de metri se obțin cantități uriașe de ulei, carne și untură. Pentru a conserva carcasa, au umplut-o cu 7.000 de litri de formol: ideea era să o expună publicului și să arate interiorul, relatează povestea balenei italianul Mariano Tomatis.

Cumpărătorul nu a întârziat să apară: se numea Giuseppe Erba (1916-1995) și venea din Torino. Prima problemă a apărut la granița italiană: importul unui animal mort era ilegal. Pentru a o face să pară vie, Erba a introdus un motor în burta balenei. Făcând-o să-și miște coada cu acest truc și profitând de întuneric, antreprenorul a reușit să treacă granița noaptea târziu. Cetaceul enorm a fost apoi amplasată în Giardino della Cittadella, chiar în centrul orașului Torino.

La 19 iulie 1954, La Stampa a anunțat pe prima pagină expunerea sa. O incintă roșie și albastră, colorată ca steagul norvegian, înconjura un cort care semăna cu un circ. Locuitorii din Torino s-au adunat curioși.

La acea vreme, criticul de teatru Alfonso Cipolla era încă un copil și își amintește de ciudatul hangar montat din zi până în noapte, blocându-i drumul spre școală.

”O gură larg deschisă pe... Nici nu știam ce, dar acea ușă era cu siguranță o mare seducție. Mare era inscripția: Balena Goliat. [...] Așa că am intrat și eu în burta balenei, într-o zi în care nu era gimnaziu și aveam cu două ore mai puțin de școală. Trecerea pragului: cea mai mare emoție. Apoi un munte de gri și un miros ciudat, între dezinfectant de spital și pastă de anșoa”, povestește regizorul.

Încă din prima zi a expoziției, ziarul Stampa Sera a semnalat problema duhoarei: era mijlocul verii, iar corpul balenei ”nu a putut suporta schimbarea bruscă de temperatură din ultimele zile [...] Numeroase apeluri telefonice ne-au parvenit în această dimineață de la locuitorii din cartier care ne-au semnalat mirosul enervant emanat de balenă”, scria Stampa Sera.

Citește și: 

Unde erau românii la finalul primului mileniu? Prof. Paul Niedermaier: ”Am insistat de-a lungul timpului pe lângă studenți să studieze aceste probleme. Doctoranzii au evitat”

A doua zi, La Stampa detaliază problema.

”Goliath pute. Este o constatare foarte elementară și fără echivoc. Poate că e vorba de mirosul său natural de cetaceu (un pic stătut, da), poate că e putrefacția incipientă, poate că e vorba de formol; rezultatul este un amestec pe care niciun parfumier nu l-ar accepta în colecția sa de mostre [...] Golită de măruntaie (ficatul cântărea 650 de kilograme, inima 550; în timp ce în gură, limba cântărea 2200), înăuntru a fost pus un frigider. Dar din pielea neagră, căldura topea straturile groase de grăsime în ulei. [...] De-a lungul platformei se află câteva ghivece de flori: nu se știe dacă în scop decorativ sau pentru a evoca senzații mai delicate”, scria ziarul italian.

Făcând o figură bună, impresarul Erba le vindea pescarilor viermii care creșteau pe grăsimea cetaceului.

Expoziția a durat doar acolo șase zile și s-a închis în grabă duminică, 25 iulie 1954.

Cinci ani mai târziu, balena a reapărut în Elveția: luat în turneu de Pierre Siffert și Jean Rezzonico, animalul a început un turneu care avea să îl ducă în toată Europa.

La granița bulgară, cetaceul a fost verificat meticulos de către poliție: serviciile secrete suspectau că ar putea fi folosit ca un cal troian. La sfârșitul anilor 1960, Goliat a ajuns până în Israel.

Citește și:

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Citește și:

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

Balena fake

În 1969, Goliat s-a întors în Italia, dar a fost victima unui accident iremediabil. Fusese cumpărată la Haifa de Gustavo Cottino (1923-2010) de la Pinerolo, un cunoscut impresar de parcuri de distracții. În timpul călătoriei pe mare, o furtună a avariat animalul, iar rămășițele acestuia au fost aruncate în secret în depozitele bâlciului din Bari. Ascunzându-se de ochii curioșilor, Cottino reconstruit animalul cu papier-mâché și a început un turneu care a început la Bari și a atins în ordine Roma, Florența, Bologna și Torino.

Din animalul original nu mai rămăsese aproape nimic, dar Gustavo Cottino a rezolvat și problema mirosului. În a doua sa viață, balena a stat la Torino timp de o lună, începând cu 28 aprilie 1970. Expoziția de la Torino a avut un succes atât de mare încât a fost reprodusă doi ani mai târziu în Parcul Valentino.

Interesant este că balena a lăsat o puternică impresie, cel puțin în Italia. Teatrul din Corso Moncalieri din Torino poartă încă numele lui Giuseppe Erba, cel care a cumpărat inițiat cetaceul. Construit de acesta în 1947, s-a numit inițial Cine Flora. A fost transformat în teatru în 1969.

Vinicio Capossela a compus un câtnte dedicat balenei. Melodia face parte dintr-un album din 2011, "Marinai, profeti e balene". În videoclipul melodiei, cântărețul cântă în burta unei balene din lemn.

În afară de Goliat, alte două balene au fost luate în turneu în anii 1950: Jonah și Hercules, însă succesul nu a fost atât de mare precum cel al lui Goliath.

Citește și:

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Fotografii color cu Sibiul de acum 80 de ani, găsite într-un târg din Cluj. ”Este primul caz cunoscut de fotograf român care folosea film Agfacolor în anii 1940”

Școala în Sibiu, în urmă cu fix 140 de ani: La 12,30 se servea supă și carne de vită. Se studia religie, morală, română, maghiară, matematică, legumărit și economia casnică

10 legende și 10 biserici fortificate din Sibiu. De la apostolii Luca și Pavel și până la turcii dezgustați de slănina de porc a sătenilor din Cârța

Cele 129 de lacuri și bălți ale Sibiului: Agricultură pe timp de pace, loc de pedeapsă pentru vrăjitoare și spațiu de apărare pe timp de război. Cum arăta Sibiul în urmă cu peste 300 de ani

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Sibiul avea port în urmă cu 319 ani, cu peste 20 de ani înainte ca Bega să devină navigabilă. Așa s-au adus în oraș piatra de la Gura Râului și varul din Poplaca

Sursa foto: Mariano Tomatis

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi