Miercuri,
12.06.2024
Partial Noros
Acum
21°C

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Primii imigranți italieni ajunși în Sibiu proveneau din nordul țării, însă în acele timpuri practic trăiau în același stat cu sibienii de atunci, fiind vorba, în 1851, de Imperiul Habsburgic.

Primii italieni care au ajuns în Transilvania au avut contracte de muncă în Sibiu și erau aduși de companii din Viena pentru a lucra la infrastructura orașului.

Citește și: 

Sibiul avea port în urmă cu 319 ani, cu peste 20 de ani înainte ca Bega să devină navigabilă. Așa s-au adus în oraș piatra de la Gura Râului și varul din Poplaca

O lucrare care abordează tema imigrației italiene în Transilvania a fost scrisă de Alina Dorojan într-un studiu doctoral realizat pentru ”Università Roma Tre”, sub coordonarea profesorului Francesco Guida.

Autoarea notează că evoluţia emigraţiei italiene din România a fost influenţatǎ atât de situaţia internǎ din Italia, cât şi de situaţia internǎ din România.

”Emigraţia temporarǎ şi sezonierǎ sporea în anii cu o economie prosperǎ şi se diminua în anii de secetǎ, care bloca întreaga economie româneascǎ dependentǎ de veniturile rezultate din exportul de cereale”, scrie autoarea în studiul ”L’emigrazione italiana nelle terre romene (1861-1916)”

Citește și:

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Prima menţiune a unei emigraţii de lucru spre Principate şi Transilvania se realiza în jurul anului 1850 din provincia Belluno, la nord de Veneția. Astfel, potrivit relatǎrii lui don Ernesto Ampezzan, publicatǎ de ”Bollettino di Fusine di Zoldo”: “circa l’anno 1850 (...) prima in Cadore e poi in parte anche in Zaldo, [si è verificata] una forte emigrazione in Transilvania, Austria, Romania, Serbia, ecc., per lavorare nei boschi, nelle cave, tornando dopo qualche anno con qualche gruzzolo di denaro”. În traducere: ”în jurul anului 1850 (...) mai întâi în Cadore și apoi în parte și în Zaldo, [a existat] o puternică emigrație în Transilvania, Austria, România, Serbia etc., pentru a munci în păduri, în cariere, întorcându-se după câțiva ani cu ceva bani”

Avem de-a face cu o emigraţie temporarǎ a primului val de emigranţi bellunesi, care contrar obiceiului celor din Trentino, aflați în nordul Italiei, în Tirolul italian, nu s-au îndreptat doar spre Transilvania şi mai târziu spre Principate, ci au trecut graniţa de la început şi în ţǎrile române, cel mai probabil, doar în Valahia, se precizează în studiu.

Citește și: 

Cele 129 de lacuri și bălți ale Sibiului: Agricultură pe timp de pace, loc de pedeapsă pentru vrăjitoare și spațiu de apărare pe timp de război. Cum arăta Sibiul în urmă cu peste 300 de ani

La început, emigraţia temporarǎ a vizat lucrul în exploatarea pǎdurilor şi a carierelor de piatrǎ, care atrǎgea în urmǎtoarele decenii şi mai ales la final de secol XIX şi început de secol XX,  cei mai mulţi exponenţi ai emigraţiei atât tempoare, cât şi permanentǎ, alǎturi de cei implicaţi în construcţii.

Emigraţia unui grup de lucrǎtori  italieni cu un contract de lucru era pentru prima oarǎ menţionatǎ în secolul XIX, în Transilvania, mai precis în 1821 când cele şapte familii, sosite din Tirolul italian din iniţiativa unui antreprenor austriac şi comerciant de lemne din Munţii Apuseni. Era primul episod de emigraţie temporarǎ transformat apoi într-o emigraţie definitivǎ, prin stabilirea acestor italieni în satul Stavila. În martie 1851, era amintit un al doilea episod de emigraţie temporarǎ din Transilvania, urmat câteva luni mai târziu de un al doilea val de migraţii şi în octombrie 1853 de cel de-al treilea., se precizează în studiu.

Citește și: 

10 legende și 10 biserici fortificate din Sibiu. De la apostolii Luca și Pavel și până la turcii dezgustați de slănina de porc a sătenilor din Cârța

Primii italieni ajunși în Sibiu, la muncă

Un prim grup de 60 de muncitori italieni, conduşi de fraţii Bosin, au sosit, la 24 martie 1851, la Sibiu, scrie autoarea. Majoritatea de 56 lucrǎtori semnaserǎ, la 23 februarie 1851, contractul pentru Colonia Fiemmesa di lavoratori stradali Cavalese-Hermannstadt, pe o perioadǎ de 2 ani, cu inginerul Menace di Tassulla din Val di Non, care fǎcuse propunerea Direcţiei Generale a Construcţiilor Publice din Viena de a aduce lucrǎtori din regiunea Trentino în Transilvania.

Acestui prim grup –  46 de lucrǎtori proveneau din Predazzo, restul din alte zone din Val di Fiemme – li s-au mai alǎturat alţi 4 muncitori, din Ziano şi din Masi di Cavalese.

Contractul prevedea ca cei 60 de muncitori sǎ lucreze timp de doi ani la construcţiile publice stradale ale Ministerului de Comerţ de la Viena, fiindu-le interzis în aceastǎ perioadǎ sǎ se angajeze în alte companii private sau corporaţii.

Citește și: 

Rezultatele analizei scrisorii lui Vlad Țepeș, ținută la Sibiu: Domnitorul suferea de hemolacrie, o boală care îl făcea să aibă lacrimi amestecate cu sânge

Cei care doreau sǎ abandoneze angajamentul şi sǎ se reîntoarcǎ în Trentino, trebuia sǎ restituie o parte din suma primitǎ în raport cu munca depusǎ. Cei mai mulţi dintre aceşti lucrǎtori aveau vârste cuprinse între 17 şi 18 ani, printre ei aflându-se cioplitori în piatrǎ, mineri, sculptori în piatrǎ, zidari, ţapinari, dulgheri, gaterişti sau cǎrbunari.

De la Sibiu, grupul a fost împǎrţit şi trimis spre destinaţii diferite: 34 la Timiş, în apropiere de Braşov, 20 la Grossau (Cristianul de astǎzi), iar 6 s-au îndreptat spre Valahia.

De împǎrţirea grupului amintea şi un cântec al emigranţilor trentini, compus de doi dintre ei, Tomaso Bosin şi Antonio Facchini: “A Hermannstatd che siamo stati, […] A Kronstadt i ne ha menà […] A Ober Temes ci han mandati”.

Cuvintele nu sunt în italiana pe care o cunoaștem astăzi, ci într-un dialect local, asemănător cu limba bergamască, folosită în zone din nordul Italiei. ”În Hermannstadt eram, […] În Kronstadt (Brașov) ne-au dus […] La Ober Temes (n.r. probabil Timișoara) ne-au trimis”, ar suna o traducere a acestor versuri.

Un alt cântec vorbește despre plecarea italienilor spre Transilvania.

”Andiamo in Transilvania

a menar la carioleta

che l'Italia povereta

no' l'ha bezzi da pagar”.

În traducere:

”Să mergem în Transilvania

să conducem căruţa

că Italia e săracă

nu are bani să ne plătească”.

Citește și: 

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Pe cont propriu, în Transilvania

La finalul perioadei contractuale, o parte s-a întors la Predazzino, dar cei mai mulţi au rǎmas în spaţiul vest-carpatic, iar alţii au revenit pe cont propriu în Transilvania, unde fie s-au stabilit definitiv, fie au trecut în oraşele valahe, cu acelaşi scop. Ei au lucrat la construcţia de drumuri, poduri, tunele, cǎi ferate, ca tǎietori de lemne în pǎduri, au ridicat biserici, monumente sau case în aceastǎ zonǎ.

În iulie 1851, un alt grup de predazzini s-a îndreptat spre Transilvania; deşi lista a înregistrat numele a doar 16 dintre ei, bǎrbaţi sau femei, în realitate numǎrul lor era mai mare, unii fiind însoţiţi şi de familii.

Emigraţia trentinilor în Transilvania era continuatǎ, la 16 octombrie 1853, de un grup de 22 de tineri de muncitori  – 18 din Predazzino, 3 din Ziano şi unul din Faver. Din acest episod al emigraţiei predazzine cazul fraţilor Bosin, din grupul de lucrǎtori trentini, reflectǎ un caz în care emigraţia temporarǎ şi cea permanentǎ s-au suprapus.

Dupǎ trei ani,  Tomaso şi Gregorio Bosin, fiii lui Giacomo Bosin, unul din cei trei fraţi pioneri ai expediţiei din Transilvania s-au întors. Câţiva ani mai târziu li s-au alǎturat Antonio şi Andrea, alţi doi fraţi de-ai lor.

Stabiliţi la Braşov unde au dezvolat o afacere proprie în sectorul edilitar, au devenit unii din cei mai apreciaţi antreprenori de construcţii, nu doar în diverse localitǎţi transilvǎnene (Braşov, Sighişoara ş.a.), dar şi peste graniţǎ, în Valahia, în zona Muscelului, unde alţi conaţionali din acest grup de predazzini  de la 1851 au hotǎrât sǎ se stabileascǎ.

Alte familii din Trentino Aldo-Adige care s-au stabilit în România au fost: Tomaselli, Fontanella, Gabrielli, Giacomelli şi Bosin di Andrea, lor li s-a alǎturat ulterior familia lui Giacomo Morandini din Predazzono, antreprenor de drumuri, se precizează în studiu.

Se menționează, de asemenea, că descendenţi ai acestor familii se aflǎ şi în prezent în România.

Imigranți italieni în perioada interbelică

Citește și:

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

”Având în vedere afluxul tot mai mare de italieni către România se dispune ca cererile de călătorii în străinătate să fie evaluate cu deosebită severitate”

În perioada interbelică s-a consumat un al doilea val de imigranți italieni. S-a ajuns ca în anul 1935 să fie înregistraţi în România 60.000 de cetăţeni italieni. Ultimul flux migrator a avut loc în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, când mii de persoane căutau să se refugieze în ţara noastră din Italia lui Mussolini.

Autoritățile române au luat decizia de a bloca accesul cetățenilor italieni, veniți la muncă, din cauza pericolului social pe care aceștia l-ar fi reprezentat.

Citește și: 

Istoria cinematografului sibian: Acum 95 de ani exista în Sibiu centru de închiriere a filmelor pentru acasă. Primele filmări din Sibiu

„Legaţia italiană din Bucureşti raportează că cetăţeni italieni sosiţi în România cu viză temporară, după expirarea permisului de şedere nu părăsesc România, provocând probleme cu autorităţile de poliţie din România, pentru comportamentul şi ţinuta lor nu întotdeauna exemplare, dar şi pentru implicarea acestora în activităţi încă neclare. Având în vedere afluxul tot mai mare de italieni către România se dispune ca cererile de călătorii în străinătate să fie evaluate cu deosebită severitate, în special cu privire la comportamentul moral sau convingerile politice ale celor interesaţi precum şi motivele invocate pentru călătorie. Doar cererile care vor dovedi un caracter imperativ şi de necesitate absolută vor ajunge la Oficiul de Paşapoarte din Ministerul de Externe”, susţinea Carmine Senise, şeful poliţiei italiene din perioada respectivă.

Mussolini a interzis emigrarea forţei de muncă calificate, astfel încât imigranţii italieni care puteau pleca erau doar cei fără niciun fel de pregătire, care alimentau reţelele de imigraţie clandestină şi care aveau un risc infracţional ridicat.

Conform recensământului din 2022, trăiau în județul Sibiu 73 de italieni, dintre care 31 se aflau în municipiul Sibiu. La nivel național se declarau de naționalitate italiană 4039 de persoane.

Citește și: 

Școala în Sibiu, în urmă cu fix 140 de ani: La 12,30 se servea supă și carne de vită. Se studia religie, morală, română, maghiară, matematică, legumărit și economia casnică

Citește și: 

Fotografii color cu Sibiul de acum 80 de ani, găsite într-un târg din Cluj. ”Este primul caz cunoscut de fotograf român care folosea film Agfacolor în anii 1940”

Sursa foto: transiti.net

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

6 comentarii

Tudor Vladimirescu

Acum 9 luni

Doctorul adevarat,dedicat, cu inima romaneasca si pasiune pt.meserie, Pesamosca are ca strabuni italieni emigranti stabiliti in Marginime...
Raspunde

Dagmar Baatz

Acum 7 luni

Bunica mea a fost Maria Pesamosca. Aveți mai multe informații despre familia/numele Pesamosca?
Raspunde

Kukuruku

Acum 9 luni

In 1851 era Imperiul Austriac, nu Austro-Ungar
Raspunde

Mb

Acum 9 luni

Primii imigranti italieni ajunsi la Sibiu in 1851?? Cred ca studiul trebuia aprofundat mai mult. Sa nu uitam pe italianul Giovanni Gallarati care in 1780 deschide prima fabrica de matase la Sibiu si a venit insotit de alti italieni, in 1783 este mentionat italianul Giuseppe Bordoli din Milano care primeste cetatenia (deci era la Sibiu de mult timp) etc.
Raspunde

Nonick

Acum 9 luni

Vedeti si ce zice ciobanul asta din Rasinari: telemeaua de Sibiu e reteta de la italienii veniti intre razboaiele mondiale: https://youtu.be/9VlYDmz0YOA?si=SBoiApzIVrLJZ1Cp&t=175
Raspunde

Unu

Acum 9 luni

Ober Temes - Timisul de Sus, langa Predeal.......Sibiu - Brasov - Timisul de Sus, daca stam si gandim, chiar si fara a cunoaste geografie
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus