Dr. Sopon Mircea Ciprian, despre operațiile ortopedice: „Orice intervenție chirurgicală presupune riscuri, iar recuperarea nu are o durată fixă”

Ortopedia și traumatologia sunt reunite, în practica medicală, sub aceeași specialitate, deși tratează categorii diferite de afecțiuni. Dr. Mircea Ciprian Sopon, medic primar la Secția Ortopedie și Traumatologie a SCJU Sibiu, a explicat, într-un material publicat de spital pe pagina de Facebook a unității, diferența dintre cele două domenii și modul în care se decide o intervenție chirurgicală.

Ortopedia se ocupă de afecțiunile cronice ale aparatului locomotor, coxartroza și gonartroza (uzura articulațiilor șoldului, respectiv a genunchiului), scolioze, hallux valgus (deformarea cunoscută popular drept „ceapa” de la degetul mare al piciorului) sau displazii, adică dezvoltări anormale ale unei articulații, prezente de regulă din copilărie.

Traumatologia tratează leziunile produse prin accidente, fracturi, luxații, entorse, și include atât intervenția de urgență, cât și tratamentul ulterior al acestora.

Potrivit medicului, o intervenție ortopedică este de regulă programată din timp și este luată în calcul atunci când tratamentul conservator, fizioterapie, medicamente, ajustarea stilului de viață, nu mai dă rezultate. Indicațiile menționate sunt durerea articulară sau musculară persistentă, dificultatea de a merge, de a urca scări sau de a ridica brațele deasupra capului, precum și deformările vizibile ale unui membru sau ale coloanei.

Printre intervențiile citate se numără artroplastia de șold și genunchi, protezarea acestor articulații, corectarea chirurgicală a hallux valgus-ului, osteotomiile de corecție sau exciziile unor tumori.

Operația

Pregătirea dinaintea unei operații presupune, conform descrierii medicului, o evaluare amănunțită, în special pentru că pacienții operați sunt adesea vârstnici și au alte afecțiuni de ținut sub control.

Pentru intervențiile mari, precum artroplastiile, sunt necesare analize complete, hemoleucogramă, coagulogramă, glicemie, funcția rinichilor și a ficatului, radiografii, RMN sau CT, și, în funcție de comorbidități, consulturi de cardiologie, anestezie, diabetologie sau pneumologie.

„Educație preoperatorie: așteptările pacientului legate de rezultatul intervenției chirurgicale, informarea pacientului despre procedură, riscuri, pașii recuperării și implicarea activă în planul terapeutic”, precizează Dr. Sopon, alături de recomandările uzuale dinaintea unei operații. Renunțarea la fumat și alcool, menținerea unei greutăți optime și igiena corespunzătoare.

Ca orice intervenție chirurgicală, și cea ortopedică implică riscuri care trebuie evaluate înainte, în timpul și după operație.

„Orice intervenție chirurgicală presupune riscuri care trebuie evaluate preoperator, intraoperator și postoperator. Toate acestea trebuie discutate și comunicate pacientului”, a declarat medicul.

Riscurile

Riscurile generale, valabile pentru orice tip de operație, includ infecții, sângerări, complicații legate de anestezie, tromboze venoase profunde (cheaguri de sânge formate într-o venă, de regulă la nivelul piciorului), care pot evolua spre embolie pulmonară, atunci când cheagul ajunge la plămân, sau complicații precum infarctul ori accidentul vascular cerebral, mai ales la pacienții cu alte afecțiuni.

Specifice ortopediei sunt pseudartroza, situația în care osul nu se mai sudează corect după fractură sau operație, rigiditatea articulară, leziunile de nervi sau vase de sânge și problemele legate de implant, care pot ajunge până la o nouă intervenție chirurgicală. Prevenirea acestora ține, potrivit medicului, de o evaluare atentă înainte de operație, de respectarea protocoalelor de antibiotice și anticoagulante, de o tehnică chirurgicală precisă și de mobilizarea pacientului cât mai devreme posibil.

Recuperarea

Durata recuperării nu este fixă, depinde de tipul operației, de vârsta și starea generală a pacientului și de felul în care acesta urmează programul de reabilitare.

„Recuperarea postoperatorie în ortopedie nu are o durată fixă, depinde de tipul intervenției și complexitatea acesteia, regiunea anatomică afectată, vârsta pacientului, starea generală a pacientului și complianța acestuia la programul de reabilitare”, a explicat Dr. Sopon. În general, procesul durează de la câteva săptămâni la câteva luni, iar la intervențiile complexe poate ajunge la 6-12 luni.

Primele săptămâni sunt dedicate controlului durerii și protejării zonei operate, urmate de kinetoterapie, recuperare prin exerciții fizice dirijate, și fizioterapie, prin care pacientul își recuperează treptat forța musculară și mobilitatea. Momentul reluării activității profesionale sau sportive se stabilește individual, împreună cu medicul ortoped și kinetoterapeutul.

Protezarea unei articulații, numită medical artroplastie, constă în îndepărtarea suprafețelor articulare deteriorate și înlocuirea lor cu componente protetice din materiale considerate compatibile cu organismul, aliaje de titan sau cobalt-crom, ceramică sau polietilenă de înaltă densitate.

„Protezarea articulară are ca obiectiv principal ameliorarea sau eliminarea durerii, restabilirea mobilității articulare, corectarea deformărilor și îmbunătățirea funcției membrului afectat”, a menționat medicul.

În funcție de gradul afectării, protezarea poate fi totală, atunci când sunt înlocuite toate componentele principale ale articulației, sau parțială, atunci când se intervine doar pe porțiunea deteriorată.

Potrivit lui Dr. Sopon, rezultatul intervenției depinde de tehnica chirurgicală folosită, dar și de starea generală a pacientului și de modul în care acesta urmează programul de recuperare.

Interviul complet îl găsiți pe pagina de facebook a spitalului.