Cancerele de sânge, explicate de dr. Romeo-Gabriel Mihăilă, de la Spitalul Județean Sibiu. Semnele care nu trebuie ignorate și importanța diagnosticului precoce

Leucemiile, limfoamele și mielomul multiplu sunt cele mai frecvente tipuri de cancere de sânge, iar unele dintre ele constituie urgențe medicale care trebuie diagnosticate și tratate rapid. Despre semnele care nu trebuie ignorate și despre importanța depistării din timp vorbește șeful Secției Clinice Hematologie de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, prof. univ. dr. Romeo-Gabriel Mihăilă.

Medicul, doctor în științe medicale și medic primar Hematologie și Medicină Internă, atrage atenția asupra unei estimări îngrijorătoare. Se apreciază că, începând din 2030, unul din trei adulți de peste 55 de ani va dezvolta un cancer, iar o parte dintre acestea pot fi hematologice, adică ale sângelui.

Leucemiile acute, o urgență medicală

Printre principalele tipuri de leucemii se numără leucemia acută mieloidă, leucemia acută limfoblastică, leucemia acută bifenotipică, leucemia limfatică cronică și leucemia granulocitară cronică.

Leucemiile acute sunt boli în care măduva osoasă produce celule anormale, care nu se maturizează și nu își pot îndeplini rolul normal. Potrivit medicului, acestea constituie urgențe: diagnosticul trebuie stabilit rapid și urmat imediat de tratament adecvat. Pacienții pot prezenta trei tipuri de manifestări — anemie, infecții și tulburări de coagulare cu sângerări —, însă acestea nu sunt obligatorii, mai ales la debutul bolii. Riscul crește dacă pacientul este vârstnic și dacă are și alte afecțiuni cronice.

Printre factorii de risc pentru leucemiile acute, medicul enumeră expunerea la radiații (inclusiv radioterapia sau expunerea insuficient protejată a personalului medical care lucrează sub ecran radiologic), o predispoziție familială, expunerea la solvenți organici, unele medicamente și anumite infecții virale. De asemenea, unele afecțiuni hematologice pot evolua în timp spre leucemii acute.

Leucemia limfatică cronică, cea mai frecventă

Leucemia limfatică cronică B este cea mai frecventă formă de acest tip. Ea se datorează unui defect în procesul prin care celulele bolnave ar trebui să moară în mod natural, ceea ce duce la acumularea lor treptată — inițial în măduva osoasă și în sânge, apoi în ganglioni, splină și, eventual, în alte țesuturi.

Printre factorii de risc se numără antecedentele familiale, vârsta înaintată (boala este depistată cel mai frecvent în jurul vârstei de 71 de ani) și genul masculin. Expunerea prelungită la anumite substanțe chimice poate crește, la rândul ei, riscul.

Medicul precizează că boala are de multe ori o evoluție lentă. De obicei, o treime dintre pacienți nu au nevoie de tratament, o treime necesită inițierea terapiei la un moment dat pe parcursul monitorizării, iar o treime au nevoie de tratament încă de la diagnostic.

Leucemia granulocitară cronică și mitul factorilor de risc

În cazul leucemiei granulocitare cronice, medicul subliniază un aspect important pentru pacienți. Riscul de apariție nu pare să fie legat de fumat, dietă, expunerea la substanțe chimice sau infecții, iar modificarea genetică ce duce la boală nu se transmite de la părinți la copii — se crede că aceasta apare după naștere. Istoricul familial nu este, așadar, un factor de risc. Boala este mai frecventă la vârstnici, iar bărbații au un risc ușor mai mare decât femeile.

Limfomul Hodgkin, descris încă din 1832

Limfomul Hodgkin își datorează numele medicului englez Thomas Hodgkin, care l-a descris primul, în 1832. Boala debutează de obicei insidios, prin apariția unor ganglioni măriți, cel mai frecvent la nivelul gâtului, mai rar deasupra claviculei sau la axilă. Peste jumătate dintre pacienți au, la debut, ganglioni măriți în zona mediastinului (regiunea din mijlocul toracelui).

Pacienții pot prezenta și manifestări generale, precum febră persistentă sau recurentă în ultima lună (peste 38 de grade, fără o cauză infecțioasă), scădere în greutate de peste 10% în ultimele șase luni, transpirații nocturne sau mâncărimi ale pielii. Aceste semne indică activitatea bolii și ajută la stadializarea ei.

Printre factorii de risc discutați se numără infecția cu virusul Epstein-Barr, infecția cu HIV (la persoanele infectate, boala este de 15 ori mai frecventă decât în populația generală), predispoziția genetică și fumatul a peste 14 țigări pe zi. Medicul menționează și o observație aparte: expunerea la radiații ultraviolete ar putea avea, dimpotrivă, un rol protector. Boala nu se transmite de la o persoană la alta.

Limfoamele nonhodgkiniene, o categorie foarte diversă

Limfoamele maligne nonhodgkiniene formează un grup foarte divers de boli, cu forme și evoluții diferite. Factorii de risc implicați sunt genetici, imunologici, infecțioși, chimici și fizici. Ele sunt mai frecvente la pacienții cu imunitatea slăbită — de exemplu, persoane infectate cu HIV, cu boli autoimune sau care au primit transplanturi de organe și au nevoie de tratament imunosupresor.

Mai multe infecții virale și bacteriene sunt implicate în apariția acestor limfoame, printre care virusul Epstein-Barr, virusul hepatitic C și bacteria Helicobacter pylori. Pacienții pot prezenta febră, scădere în greutate, transpirații și oboseală, iar în cazul ganglionilor voluminoși pot apărea și fenomene de compresie.

Mielomul multiplu, cu debut cu mulți ani înainte de diagnostic

Mielomul multiplu este o boală în care anumite celule din măduva osoasă se înmulțesc anormal și, în timp, afectează oasele, provoacă anemie și pot duce la disfuncție renală. Cauza exactă nu este cunoscută, dar se știe că persoanele expuse la radiații fac mai frecvent această boală. În discuție intră și rolul unor anomalii cromozomiale, precum și expunerea profesională la anumite substanțe.

Medicul atrage atenția că boala poate debuta cu mulți ani înaintea diagnosticului — chiar și cu până la 20 de ani. Manifestările inițiale sunt, de obicei, oboseala, transpirațiile, scăderea în greutate, infecțiile repetate și durerile osoase. Leziunile osoase apar la aproximativ 90% dintre pacienți, iar circa 60% dintre ei suferă fracturi. Aproximativ 70% dintre pacienți acuză dureri, localizate cel mai frecvent la nivelul coloanei vertebrale, toracelui, bazinului sau craniului.

Importanța controalelor periodice

Medicul subliniază, în încheiere, rolul prevenției. Controlul medical însoțit de analize de laborator, efectuate periodic la medicul de familie, precum și prezentarea la medic ori de câte ori apar manifestări clinice noi pot contribui la depistarea precoce a cancerelor, inclusiv a celor de sânge.