Cum trebuie să arate un parc: Clujul a ales calea comunității, iar Mureșul – cea politică. Ce cale alege Sibiul pentru Sub Arini? Dezbatere cu arhitecți: „Proiectul nu trebuie blocat, dar îmbunătățit”

Proiectul reamenajării Parcului Sub Arini trebuie îmbunătățit, nu blocat. Însă specialiștii, care sunt gata să-și dea cu părerea, au puțin timp la dispoziție pentru acest lucru.

Cum ar trebui să arate un parc mare al unui oraș și cine ar trebui să decidă asta? Acestea au fost întrebările principale ale dezbaterii organizate vineri, 26 iunie, de Ordinul Arhitecților din România (OAR) – Filiala Sibiu-Vâlcea. La eveniment au participat experți în peisagistică, urbanism și arhitectură, dar și sibieni interesați de subiect. Dezbaterea s-a concentrat pe proiectul de reamenajare a Parcului Sub Arini, aflat deja în procedură de atribuire a lucrărilor, dar cei prezenți au subliniat și lipsa de consultare publică.

Dialogul necesar

„Singurul mod în care putem găsi concluzii echilibrate, care să fie de folos tuturor părților, este dialogul”, a spus la începutul dezbaterii Ioan Brad, președintele filialei OAR Sibiu-Vâlcea. El a subliniat că evenimentul și-a propus să adune concluzii care să poată fi duse mai departe, către administrație.

Dezbaterea a fost moderată de Ciprian Ciocan și a făcut parte dintr-un proiect al OAR finanțat prin programul „Timbrul de Arhitectură”, cu trei întrebări-cheie: cum se poate găsi echilibrul între conservarea patrimoniului și modernizare, ce pot învăța sibenii din experiența altor orașe cu proiecte similare și care este rolul comunității în definirea unor astfel de proiecte.

Peisagistul: „Nu protejezi patrimoniul punând o cupolă de sticlă peste el”

Alexandru Mexi, peisagist, cercetător în cadrul Institutului Național al Patrimoniului și autor al volumului „Parcuri Publice din România”, a vorbit despre valoarea Parcului Sub Arini.

„Parcul a devenit un centru polarizator, a influențat dezvoltarea din jurul lui și, pe de altă parte, reprezintă o continuitate seminaturală a unei arii naturale protejate – Pădurea Dumbrava. Este practic o pană care penetrează orașul până relativ aproape de centru”, a explicat Mexi.

El a subliniat că protejarea patrimoniului nu înseamnă conservare pasivă. „Protejarea patrimoniului nu se poate face dacă punem o cupolă de sticlă asupra lui, ci dacă îl aducem întotdeauna în contemporaneitate, păstrând ceea ce este valoros”, a spus Mexi.

În privința celor responsabili pentru identificarea valorilor unui parc, Mexi a vorbit despre trei straturi care trebuie să colaboreze: administrația – care evaluează resursele disponibile și capacitatea de întreținere -, specialiștii și comunitatea locală.

„Nu cred că există o ierarhie. Trebuie să fie întotdeauna un dialog între specialiști, administrație și comunitate, care în general în România lipsește”, a adăugat el.

Arhitectul-șef al Sibiului: „Poate nu s-a comunicat destul”

Marius Jivan, arhitect-șef al municipiului Sibiu, a explicat că rolul său în cadrul administrației este unul de gestiune a procesului, precizând că nu deținea funcția în momentul în care a fost demarat proiectul. El a recunoscut, totuși, „că nu s-a comunicat destul” pe acest proiect.

„Îmi asum această situație, în sensul că poate nu s-a comunicat destul, poate nu s-a ieșit destul de mult înspre cetățean cu anumite aspecte. Dar s-au cules date, s-au cules opinii – nu a fost ca și cum am închis ochii”, a spus Jivan.

Referitor la graba cu care s-a avansat proiectul, arhitectul-șef a arătat, nesigur pe el, că acest lucru a fost legat cel mai probabil de condițiile impuse de finanțare.

Cluj și Târgu Mureș: ce pot învăța sibienii din alte proiecte

Octav Olănescu, din echipa câștigătoare a concursului pentru amenajarea Parcului Feroviarilor din Cluj-Napoca, a descris cum proiectul său a pornit de la o nemulțumire civică – defrișarea unor arbori pentru amenajarea unui teren de sport pe un teren aparținând CFR – și cum comunitea s-a mobilizat prin organizații neguvernamentale.

În cazul parcului din Cluj a fost organizat un concurs de soluții în 2018, cu o etapă suplimentară de consultare chiar după desemnarea câștigătorului, iar lucrările s-au finalizat în 2023.

„Trebuie să vezi care este caracterul locului și de acolo se pleacă. La Parcul Feroviarilor era o zonă în paragină, nefolosită. Aici, la Sub Arini, este vorba de memoria peisajului. Când vorbim de parcuri care au trecut 100-200 de ani de când au fost înființate, nu mai trebuie reinventat nimic – trebuie inventariat ce este valoros și, dacă mai e loc, mai adaugi, dar de obicei nu mai adaugi nimic”, a spus Olănescu.

La rândul său, Romeo Cuc, care face parte din echipa câștigătoare a concursului Parcurile Mureșului din Târgu Mureș, a prezentat un model diferit: o viziune asumată politic, pe termen lung, care tratează un culoar verde-albastru ce traversează orașul.

„A existat ambiția unui grup de consilieri de a trata efectiv această axă. Nu era un proiect pentru mandatul acesta, ci pentru următoarele. Și au început să lucreze inclusiv pe finanțare și pe dialog cu instituții precum Apele Române”, a spus Cuc.

Arhitectul Găvozdea: „Caietul de sarcini trebuie să pună întrebarea corect”

Arhitectul sibian Alexandru Găvozdea, urbanist și fost președinte al OAR, a ținut să amintească istoricul demersurilor pentru parcul Sub Arini. El a povestit că „o discuție urgentă” de a interveni la Sub Arini, dar mai ales la Parcul Astra, „unde se dorea un fel de sufragerie în aer liber cu ocazia Summitului UE”, a apărut în 2018. Inițiativa a fost la scurt timp abandonată. Găvozdea a mai precizat că, acum circa patru ani, a fost prezentat un studiu de fezabilitate, document ce a fost criticat de un grup ad-hoc de specialiști.

De atunci și până în acest an, când a fost anunțată obținerea unei finanțări europene, urmată de licitarea lucrărilor fără o consultare publică consistentă, nu s-a știut nimic, a mai spus acesta.

„Consultarea s-a întâmplat la minimul necesar, pentru o notă de trecere a clasei. S-au făcut anunțuri în presă fără o expunere consistentă, fără dezbatere publică, fără întâlniri, fără a absorbi opinii ale specialiștilor sau ale cetățenilor direct interesați”, a criticat Găvozdea.

El a adăugat, comparând cu proiectul amenajării pistelor de biciclete pe malul Cibinului, că înainte ca procedura de licitație să fie lansată, OAR s-ar fi oferit să sprijine primăria în elaborarea caietului de sarcini.

„Când le-am spus că un concurs [de soluții] durează aproximativ 11 luni – de când începi să documentezi, până faci consultarea publică, până tragi concluziile, până mai revii la autoritate, până formulezi complet tema de proiectare și o fundamentezi din toate punctele de vedere, astfel încât echipele care pornesc la drum să aibă cât mai multă informație și toată lumea să aibă aceeași informație -, ca să poți spune că avem un câștigător cu care vom semna contractul de achiziție publică de servicii de proiectare, mi-au răspuns că «atunci nu mai facem că durează prea mult și pierdem finanțarea europeană». Răspunsul meu în secunda doi a fost: Atunci lăsați-mă să vă aduc niște oameni cu expertiză în amenajare de culoare verzi-albastre care să vă ajute să scrieți caietul de sarcini pentru licitație (…)

Nimeni nu poate răspunde corect la o întrebare pusă greșit. Dacă nu ai timp de pachetul complet, apelezi măcar la cineva cu expertiză care să îți facă un curs rapid de a formula corect lucrurile ca să pornești la drum bine”, a descris Găvozdea.

Alexandru Găvozdea, care la ultimele alegeri locale a candidat pentru funcția de primar, a mai ținut să menționeze că, înainte de 1 mai, reprezentanți ai OAR s-au întâlnit cu responsabilii de proiectul de reamenajare a parcului Sub Arini din primărie și că ar fi primit promisiunea că, după încheierea procedurii de ofertare, va fi constituit un grup de lucru comun.

„Suntem în 26 iunie și nu am primit încă nimic, deși am făcut reveniri multiple”, a spus Găvozdea.

„L-am primit moștenire, trebuie să îl dăm moștenire”

Adrian-Marian Chirciu, un tânăr sibian care a lansat și o petiție on-line botezată „Salvați Parcul Sub Arini: Sibiul spune NU betoanelor!” s-a aflat și el la dezbatere. Cu o zi înainte, acesta a vorbit și în fața consilierilor locali, cerându-le să anuleze integral intervențiile propuse în parc, adică ceea ce el a numit „alternativa zero”. Adică doar realizarea unor intervenții de îngrijire: mentenanță, curățenie și iluminat neinvaziv.

El a enumerat câteva elemente ale proiectului pe care grupul de inițiativă din care face parte le consideră problematice: 23 de module WiFi, 46 de camere de supraveghere amplasate la mai puțin de 100 de metri unul față de altul și alte dotări pe care le consideră incompatibile cu caracterul natural al parcului.

„Ne aflăm aici pentru că iubim parcul Sub Arini și vrem să-l salvăm. L-am primit moștenire, trebuie să-l dăm moștenire”, a spus Chirciu.

Participanții din public care au intervenit în discuție au completat și ei că cei care locuiesc în preajma parcului nu au fost informați nici măcar cu privire la intenția de a demara lucrările.

Concluzia: îmbunătățire, nu blocare

Concluzia asupra căreia au căzut de acord toți participanții la dezbatere a fost că proiectul nu trebuie blocat, dar că acesta poate și trebuie să fie ameliorat înainte ca lucrările să înceapă. Lucrări ce au fost anunțate public pentru toamnă.

„Nu aș vrea să plecăm de aici cu ideea că prima opțiune este să blocăm proiectul. Sunt lucruri bune în el – simplul fapt că s-a pornit la drum și că s-a obținut o finanțare care acoperă jumătate din buget sunt lucruri lăudabile pe care nu ar trebui să le pierdem. Ținta ar trebui să fie să direcționăm proiectul astfel încât lucrurile nesatisfăcătoare să fie remediate”, a punctat Alexandru Găvozdea.

Amintim că, în prezent, proiectul de reamenajare a parcului Sub Arini se află în faza de desemnare a companiilor care să întocmească documentația tehnică și să execute lucrările de reabilitare. După anunțarea câștigătorului, ar urma semnarea contractului. Trei asocieri de firme au depus oferte în cadrul licitației pentru proiectul de 41 de milioane de lei. În total, acestea includ 23 de firme, conduse de companii din Sibiu (Total NSA AG Construct), Ilfov (Ro-Verde Landscaping) și Bistrița-Năsăud (MBX Business Struct).

„Odată semnat contractul de construire, marja de mișcare este foarte mică, dar nu zero. Anumite aspecte pot fi corectate prin dispoziții de șantier sau prin note de renunțare, dacă se constată că ceva este fundamental greșit”, a explicat Ioan Brad.

„Ce mi se pare important este să se facă mai întâi o listă cu toate ideile și propunerile, care să fie analizată obiectiv de specialiști din mai multe domenii. Abia după poți trage o linie și poți merge spre o decizie echilibrată”, a concluzionat și Alexandru Mexi.