Pe toată Via Transilvanica, ziua 16. Când nu ploaia, ci un majorat din sat ne-a scurtat tura

În cea de-a 16-a zi de când am plecat din Putna cu destinația Drobeta Turnu-Severin pe traseul Via Transilvanica ne-a revenit larg pofta de pedalat: n-a mai fost umbră de nor toată ziua, iar peisajul s-a schimbat amplu. 

Am reușit să pedalăm doar două rute de drumeție, în ciuda vremii bune. Cei 19 km până în Pianu de Sus, urmați de cei 30 de km până la Cugir ne-au însumat traseul zilei cu numărul 19 pe Via Transilvanica (19 incluzând și cele trei zile de pauză, din care două din cauza defecțiunilor la biciclete).

Ne-am oprit la Cugir ca urmare a unei caracteristici aparte pe care infrastructura turistică de pe Via Transilvanica o are, mai ales în județul Alba, unde traseul a fost finalizat abia zilele trecute: am vrut să încheiem ziua nu la oraș, ci cât mai departe pe traseu, în vreun sat din munți. Ajunși la Cugir, când am sunat să cercetăm cele trei oferte de cazare din Ciungu Mare (următoarea oprire posibilă, aflată la 17 km), aveam să aflăm că niciuna nu este valabilă. Motivul: fata uneia dintre gazde tocmai își serba majoratul și toate celelalte potențiale gazde participau la petrecerea care avea loc în Cugir. 

Ca să ajungi la Cugir, dinspre Vinerea, Via Transilvanica te plimbă astfel încât să ai parte de panorama orașului

Cu tot interesul oamenilor de treabă la care am căutat cazare – și care la rândul lor au sunat la prieteni și cunoscuți – n-am găsit alt loc de rămas peste noapte decât la Cugir. Deși soarele mai avea mai bine de trei ore de stat pe cer, iar ploile din ultimele zile ne-au ținut mult în loc. Iar până pe 6 octombrie musai să ajungem până la Drobeta Turnu-Severin, înaintea inaugurării oficiale a Via Transilvanica, programată pe 8 octombrie la Alba Iulia.

Cu toate acestea, vremea perfectă avea să ne răsplătească. După Sebeș, Via se suprapune parțial și cu trasee locale de drumeție. Am întâlnit și copii la concurs de MTB, am mâncat jir din belșug, am văzut iarăși urme de urs (dar foarte rare), am trecut prin poiana de Goruni de la Vinerea, am văzut curcubeu în zi senină (halou) și am întâlnit iarăși câini de stână. Fioroși la lătrat, niște ”guduroși” după vorbe bune și câteva boabe de câini.

Curcubeu fără pic de ploaie

A fost ziua în care am lăsat în urmă lunca Mureșului și am urcat pe coame din zona submontană. Adică un traseu în care peisajul este mai variat, cu urcări care scot sudoare, în care gardurile electrice sunt înlocuite de garduri de lemn, iar prin poienile verzi se ițesc șuri mici.

Marcarea traseului din județul Alba a fost finalizată zilele trecute. Iar ceea ce am remarcat în acest județ de unde vom ieși ziua următoare este creativitatea bornelor de andezit aflate la fiecare kilometru de traseu. Fără doar și poate, bornele din județul Alba ne-au făcut – în cei aproape 900 de km parcurși până acum – să ne oprim cel mai mult pentru a admira.

Precum în fiecare zi pe Via Transilvanica, oamenii nu dezamăgesc. Spre exemplu, doamna Vetuța - cea care ne-a primit la micul hotel din Cugir recomandat în Ghid - a arătat căldura unui om care te primește la el în casă.

Vezi mai jos rezumatul video al zilei cu numărul 16 pe Via Transilvanica

Colțul pentru bicicliști

O diferență de nivel de peste 1.500 de metri pe nici 50 de km generează un efort destul de susținut. Pe care l-ar fi putut continua și Sergiu Pâcă, ghidul după care pedalez pe Via Transilvanica, dar și bateria mea, dacă am fi avut unde înnopta mai departe.

După domoalele trasee de după Blaj, trecerea de Sebeș ne-a readus pe ture care să îți lărgească la maxim zâmbetul pe buze.  Mai ales după urcarea abruptă de după Pianu de Sus (diferență de nivel de 400 de metri în doi kilometri) am avut parte de coborâri atât de faine încât – evident – am chiuit de bucurie.

În total am parcurs peste 47 de km, pe care am pedalat 47 de km. Cum mai departe n-am avut de ce merge, tura a fost prelungită cu o ședere în centrul de sâmbătă după-amiaza al Cugirului.

 

Toată aventura poate fi citită mai jos:

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Pe toată Via Transilvanica, ziua 9. ”Acesta este tot secretul: să ne cunoaștem”

Pe toată Via Transilvanica, ziua 10. Am gonit din ținutul lemnos al secuilor în cel de piatră al sașilor: ne apropiem de casă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 11. Am ajuns la Sibiu: pe coline răsar castele și biserici fortificate

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 12 ne-a purtat tot prin Sibiu. Și ce Sibiu...

Pe toată Via Transilvanica, ziua 13. Ne-au petrecut doi primari, ambii sibieni, și am sfârșit rătăcind noaptea prin pădure

Pe toată Via Transilvanica. După două săptămâni, drumul care unește ne-a ținut o lecție de istorie

Pe toată Via Transilvanica, ziua 15. Așa cum nu prea ar trebui să fie

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus