Luni,
22.04.2024
Innorat
Acum
7°C

FOTO VIDEO Rășinari și Poplaca, acum 63 de ani, la filmarea primului film românesc pe ecran lat. Gheorghe Calborean: Locuri ca împrejurimile Sibiului n-am văzut nicăieri

FOTO VIDEO Rășinari și Poplaca, acum 63 de ani, la filmarea primului film românesc pe ecran lat. Gheorghe Calborean: Locuri ca împrejurimile Sibiului n-am văzut nicăieri

În 1961 se filma în Poplaca și Rășinari filmul ”Setea”, primul din România realizat pe ecran lat. Diferența o vedeți atunci când urmăriți filme vechi, pe ecranele moderne, chiar și pe televizoarele de acasă, iar marginile sunt blurate sau înegrite pentru că pelicula pe care au fost realizate era pentru un format mai restrâns.

”Unii colegi ceruseră majorarea contractului”

”Setea” a fost primul din țară care era filmat și pe formatul modern, de cinema, iar actorii au povestit apoi că nu le-a fost ușor.

”Era primul film românesc pentru ecran lat, dar se filma fiecare scenă și pentru ecran normal, așa că se făceau propriu-zis două filme pe aceiași bani”, explică actorul Mircea Balaban, vorbind în 1966 despre acest film.

Unii colegi ceruseră majorarea contractului, pe această bază și li s-a dat satisfacție, dar eu, bucuros de rol, am tăcut.

Pentru filmarea pe ecran lat, mișcarea mea era degajată, dezinvoltă, ca a omului în casa lui, dar pentru ecran normal trebuie să fie, strict înghesuită în limitele prescrise, sub pedeapsa de a-mi vedea brațul, sau chiar umărul și șoldul retezate de ecran”, povestea actorul Mircea Balaban în ziarul Cotidianul, din octombrie 1966.

Citește și:

Istoria cinematografului sibian: Acum 95 de ani exista în Sibiu centru de închiriere a filmelor pentru acasă. Primele filmări din Sibiu

 

Sursa foto: Facebook / Cineclic

”Sibiul mă încânta de fiecare dată cu farmecul său particular, pitoresc, poetic, parfumat de secole de istorie și populat de oameni simpatici”

Actorul Mircea Balaban este cel care a relatat cu cele mai multe detalii atmosfera de la filmările din 1961.

”După vreo două luni în care timp s-au filmat interioarele filmului, în care rolul meu nu figurase decât 4-5 zile, echipa s-a deplasat și stabilit la Sibiu.

Nu cunoșteam acest oraș și am fost bucuros să fiu convocat acolo. (...) La 6 dimineața eram treziți spre a putea coborî la 6.20 la Copșa Mică. De acolo ne urcam într-un mic autobuz al cinematografiei, care ne ducea într-o oră la Sibiu, adică 47-48 de kilometri. Eram cazați la hotelul Împăratul Traian, de lângă piața Bruckenthal.

Din păcate, vremea ploioasă nu ne permitea să filmăm chiar în acea zi, așa că un somn reparator era de circumstanță.

Sibiul mă încânta de fiecare dată cu farmecul său particular, pitoresc, poetic, parfumat de secole de istorie și populat de oameni simpatici, serviabili și agreabili la vorbă și la comportare. Când nu era ploaie sau “valul de praf galben” care să ne interzică filmarea, ne sculam de la 4 dimineața și la 5 plecam cu autobuzul la Rășinari sau la Poplaca, sate la vreo 24 de kilometri în împrejurimile Sibiului, unde erau alese locurile de filmare”, își amintea actorul despre filmările din județul Sibiu.

Citește și:

VIDEO Istoria electrificării Sibiului. De la prima comună electrificată din țară, până la electricienii trimiși la canal, pe ogoare sau să condamne politica imperialistă a Statelor Unite

Sursa foto: Facebook / Studiourile Buftea

Sibianul Gheorghe Calborenu, în distribuție

Actorul Gheorghe Calboreanu era în acea perioadă deja ”artist emerit” și ”artist al poporului”. Născut în Turnișor, în Sibiu, în acest film a avut unul din primele sale roluri în cinema, deși era deja atunci unul din actorii consacrați ai României.

Gazeta Literală scria în 1961 despre film și prezenta o discuție avută cu celebrul actor sibian.

”Mi-a plăcut vigoarea cu care erau descrise personajele, evenimentele. Cînd am fost chemat să joc în film şi mi s-a dat să citesc scenariul literar, am avut o mare bucurie. Avînd date noi, scenariul dădea cititorului deosebite satisfacţii literare. Actorul era deci şi el foarte mulţumit.

Rolul mi-a plăcut din primul moment pentru varietatea problemelor pe care le ridica. Era un examen greu de dat, mai ales în această artă tînără. Am simţit o oarecare stînjeneală gîndindu-mă la mijloacele tehnice specifice cinematografiei, care îmi erau oricum străine. Nu eram obişnuit cu trăirea fragmentară şi lipsită de continuitate a rolului. O problemă foarte importantă era pentru mine lipsa oricărei posibilităţi de control”, povestea Calborean.

Regizorul filmului, Mircea Drăgan, a vorbit și el atunci despre atmosfera găsită în Mărginimea Sibiului. Doar că figuranții erau aduși din Brașov și Cluj.

”Concursul ne-a fost acordat, fără precupeţirea eforturilor, de către muncitorii şi ţăranii din regiunile Braşov şi Cluj. Fiecare om din figuraţie ştia ce are de făcut. Poate să pară o exagerare această afirmaţie, dar este cît se poate de important ca toţi figuranţii, oricît de mulţi ar fi, să cunoască bine de tot situaţia şi ideile din partea de filmla care sînt solicitaţi să colaboreze”, explica regizorul.

Citește și: 

VIDEO Imagini de la construcția Hidrocentralei Sadu V. Este primul baraj din beton arcuit din România

Sursa foto: Facebook / Studiourile Buftea

Cum era acasă la Calboreanu, în Sibiu

Revista ”Rampa” publica în decembrie 1933 un articol despre actorul născut în Sibiu. ”În vizită la Gheorghe Calboreanu”, se intitula articolul și i-a dat ocazia actorului să vorbească despre locurile sale natale.

”Dar pentru că m’ai pornit, să-ţi spun totuși — şi asta mai mult pentru d-ta — o istorie trăită într’una din verile trecute la mine la Turnișor, în județul Sibiului.

Regim aspru de dezalcoolizare. O viaţă de ascet, nu tu carne, nu tu vin. Vreau să mă curăţ de toate păcatele prietenilor din București — şi nu mi-a fost prea greu în mijlocul acelor oameni simpli, dar atât de curați sufletește.

Pe urmă trebuie să ştii un lucru: după cum odată cu peruca şi costumul lui Hamlet lepădate în cabină, ieşind în stradă am uitat că sunt actor, tot astfel când pun piciorul pe pământul sfânt al părinților mei am uitat de toate ambițiile şi toate aspirațiile mele. Aici nu sunt decât om. Om, biet om care vrea să trăiască puţin şi pentru el, departe de intrigile de culise şi de teroarea directorilor. Şi am reuşit până când am dat cu ochii de Ion Sârbul care-şi făcea băile la Ocna Sibiului. Să vezi numai.

Nu știu dacă ai văzut vreodată Sibiul cu împrejurimile lui?! Eu am umblat mult și am văzut lucruri minunate, dar ca împrejurimile Sibiului dominat de munții Făgărașului n-am văzut nicăieri. De nenumărate ori am urcat piscurile Bâlea și Negoiu, dar niciodată nu mi-am săturat sufletul şi ochii de cea putut creea Dumnezeu aci. „Doamne, Doamne. Tu m’ai zidit şi-ai pus peste mine mâna Ta. Unde mă voi duce de la duhul Tău? De mă voi sui în cer. Tu acolo eşti”, povestea actorul.

Și a relatat cu această ocazie cum cu o echipă de amici din București a urcat la Bâlea, pentru a le arăta frumusețea Făgărașilor. Dincolo de poveștile pline de umor în care unul dintre ei a fost pus să urce kilograme de pateuri și legume pe care le-a dat drumul treptat pentru a face față urcușului, Calborean și- a mai amintit ceva.

”Ca încheiere, am să-ţi fac o remarcă: am întâlnit lu ascensiunea noastră saşi, unguri, am întâlnit foarte mulţi nemţi, dar prietenie şi nu mă sfiesc să spun, cât am colindat munţii, — afară de ciobanii întâlniţi pe creste — n’am văzut nici un român. Și e trist lucrul acesta. Nu ne cunoaştem Ţara!”, a mai transmis acesta.

Citește și:

Cum era Sibiul văzut de bucureșteni, la 1900: ”Toţi bălai, toţi cu ochii albaştri, toţi chipeşi”. ”O regulă și o curățenie cum rar se pot vedea în alte părți”

”Calboreanu este ţăran din Ardeal, ca încă vreo câţiva camarazi ai lui de la Naţional. E de fel din Turnişor sat din ţinutul Sibiului. „Civilizaţia’’ oraşului s'a alitat de minune pe fondul originar şi Calboreanu nu este un tip falsificat, un anacronism.  

Un amănunt din elegantul interior de holtei prin excelență m-a impresionat: fotografia sa de țărănaș, cu suman și pantaloni de dimic, strânși pe pulpe se odihnește foarte bine pe o etajeră construită în cel mai modern stil.

Găsesc că e un raport direct între firea unui om și interiorul său.

Locuința lui Calboreanu este o adevărată încântare pentru ochi. Îți dai seama cum toate lucrurile au fost gândite înainte de a fi puse la locul lor”, revista Rampa.

Sursa foto: Facebook / Studiourile Buftea

Citește și:

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Filmul Setea

Primul film românesc pe ecran lat nu putea fi în acea perioadă decât despre comuniști.

Personajul central din „Setea”, Mitru Moț, este eroul pozitiv al poveștii, însă are o sete de putere care iese la iveală atunci când se auto-intitulează primar, relatează Digi24 despre intriga filmului,. Tras la răspundere de Ardeleanu, un activist de partid comunist, Mitru răspunde cu o sintagmă care a rămas foarte populară în epoca comunistă: ”Știți, eu sunt membru de partid cu sufletul”.

”„Setea” lui Mircea Drăgan aduce o nouă perspectivă asupra țăranului român, până atunci înfățisat într-o lumină idilică, înduioșătoare. Mitru Moț, personajul lui Titus Popovici, nu are modestia dată de conștientizarea propriilor limite cu care ne obișnuiserăm. Dimpotrivă, mânat de lăcomie, de visul înavuțirii, devine arogant - numele său nu e ales la întâmplare. Din distribuția filmului fac parte Ilarion Ciobanu (Mitru Moț), Colea Răutu (Ardeleanu) și George Calboreanu (Gavrilă Ursu)”, este prezentat filmul într-o cronică.

Pelicula lui Mircea Drăgan a fost distinsă cu argint la cea de-a doua ediție a Festivalului de Film de la Moscova, în 1961.

”Pentru film, a fost ales satul Răşinari, adunat, îndeplinind condiţiile de compoziţie ale ecranului lat. Satul Lunca din roman şi-a schimbat numele în Deleni. Alegînd peisajul, uliţele, construind fiecare decor în exterior, a fost urmărită unitatea generală a atmosferei, subliniindu-se caracteristicile locale, fără însă a fi folosite elemente folclorice de muzeu, care sînt supărătoare. De asemenea era nevoie să existe o corelaţie între sat şi oraşul în care se petrecea o parte a filmului. Ne-am oprit asupra Sighişoarei cu zidurile sale medievale. Era exact ce ne trebuia pentru ilustrarea ideii noastre principale : „viaţa nouă dărimă zidurile vechi“ - scenograful Liviu Popa.

Citește și:

Nunta în Sibiu, acum 400 de ani. Sașii au făcut o lege a decenței: se mânca doar varză cu carne, o friptură, alte două feluri de mâncare gătită, orez și pâine cu cașcaval

În fotografie poate fi văzut actorul Amza Pellea Sursa foto: Facebook / Studiourile Buftea

Citește și:

Cele 129 de lacuri și bălți ale Sibiului: Agricultură pe timp de pace, loc de pedeapsă pentru vrăjitoare și spațiu de apărare pe timp de război. Cum arăta Sibiul în urmă cu peste 300 de ani

A fost primul rol în cinema al lui Ilarion Ciobanu

Povestea obţinerii rolului ţăranului brutal şi justiţiar, Mitru Moţ, personajul principal din „Setea”, e de pomină, relata Ilarion Ciobanu într-un articol publicat în Adevărul.

Într-o seară, Ilarion Ciobanu se afla la restaurantul „Mon Jardin”, un local plin de farmec în epocă. Era puţin cam ameţit când s-a întâlnit cu regizorul Vladimir Popescu-Doreanu. Acesta din urmă l-a considerat potrivit pentru unul dintre rolurile secundare din filmul lui Mircea Drăgan, Ezechil, aşa că l-a dus acasă ca să-l culce, pentru că a doua zi se dădeau probele. Dimineaţă, au plecat împreună spre Buftea. Acolo era şi scenaristul filmului, Titus Popovici, care a avut o revelaţie: „Ia bărbieriţi-l pe ăsta!“.

După care i-a spus regizorului: „Iacătă-l şi pe Mitru Moţ“. Succesul a fost imediat. Iar între Ciobanu şi Popovici s-a născut o relaţie de prietenie trainică.

 „E mai puţin important să spun acum, în aceste fatal-sumare rânduri, că niciun alt actor nu m-a inspirat mai mult şi mai profund, că, atunci când scriu un rol pentru Ilarie, replicile curg de la sine, planul iniţial al personajului se dă peste cap, explodează, schema inerentă transformându-se în ceva viu, contradictoriu şi masiv, refuzându-se simbolismului, soluţiilor de mântuială şi falsităţii, căpătând o încărcătură de omenesc, de înţelegere şi da! de bunătate”, povestea Popovici.

Interesant este că destinul lui Ilarion Ciobanu a rămas apropiat de Mărginimea Sibiului. Puțin mai târziu, în 1978 se filma seria din ”Profetul, aurul și ardelenii”, iar Traian Brad, rolul lui Ilarion Ciobanu, ardeleanul care se duce în America ca să aibă de unde învăţa ”ăsta micu oarece meserie“, se trăgea tot din Poplaca.

După Revoluţie a fost distribuit tot mai rar în filme, iar la 7 septembrie 2008 s-a stins, la Bucureşti, răpus de un cancer faringian.

Sursa foto: Facebook / Studiourile Buftea

Citește:

De ce e Copșa Mică de fapt mare și cât e Bogatul Român de sărac. Plus numele schimbate ale unor localități din Sibiu

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Școala în Sibiu, în urmă cu fix 140 de ani: La 12,30 se servea supă și carne de vită. Se studia religie, morală, română, maghiară, matematică, legumărit și economia casnică

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Sibiul avea port în urmă cu 319 ani, cu peste 20 de ani înainte ca Bega să devină navigabilă. Așa s-au adus în oraș piatra de la Gura Râului și varul din Poplaca

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

4 comentarii

Un poplacean

Acum 1 lună

Prima poza a fost facuta fix aici. https://www.google.com/maps/@45.7279334,24.0482185,3a,75y,303.66h,83.6t/data=!3m7!1e1!3m5!1sTuj0T1V0-wJSH2hIJ1wKEA!2e0!5s20231001T000000!7i16384!8i8192?entry=ttu
Raspunde

Un rasinarean

Acum 1 lună

era mult mai faina poarta de lemn decat asta din plastic.
Raspunde

Un rasinarean

Acum 1 lună

A 3-a poza a fost facuta aici https://www.google.ro/maps/@45.7006359,24.0666198,3a,75y,201.09h,94.26t/data=!3m6!1e1!3m4!1sCNiFsaK2AcsMUvRYbLZ2bw!2e0!7i16384!8i8192?hl=ro&entry=ttu A 5-a poza aici https://www.google.ro/maps/@45.700714,24.0666873,3a,75y,33.56h,90.09t/data=!3m6!1e1!3m4!1suAL-UzoMqQnVSmKQt3Xsjw!2e0!7i16384!8i8192?hl=ro&entry=ttu
Raspunde

Un rasinarean

Acum 1 lună

Ultima poza aici https://www.google.ro/maps/@45.7024187,24.0677425,3a,53.1y,19.84h,98.16t/data=!3m6!1e1!3m4!1sBk2cr1yPoptZ0rOweWkkfw!2e0!7i16384!8i8192?hl=ro&entry=ttu
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus