VIDEO Istoria electrificării Sibiului. De la prima comună electrificată din țară, până la electricienii trimiși la canal, pe ogoare sau să condamne politica imperialistă a Statelor Unite

„Starea economică prosperă a judeţului, şi în special a Municipiului Sibiu, i-a conferit acestui oraş un rol conducător în economia Transilvaniei, care s-a manifestat puternic şi in domeniul electrificării, judeţul Sibiu menţinindu-se, până în 1950 pe primul loc din ţară ca număr de comune rurale electrificate”, scria revista Energetica în 1978.

Introducerea utilizării electricităţii în judeţul Sibiu s-a făcut mai devreme decât prin alte părți, prin electrificarea în anul 1896, acum 128 de ani, a Municipiului Sibiu. Orașul devenea astfel cel de-al şaselea oraşelectrificat al ţării. Al țării de după 1918.

Citește și: 

VIDEO Imagini de la construcția Hidrocentralei Sadu V. Este primul baraj din beton arcuit din România

Nordul județului avea gaz, nu avea nevoie de energie electrică

În 1895 s-a constituit „S.A. Uzina electrică Sibiu”, care a obţinut concesiunea exploatării electricităţii în Municipiul Sibiu, extinzîndu-şi activitatea şi în afara Sibiului. Astfel, imediat după Sibiu, în 1897, a fost electrificat şi oraşul Cisnădie, iar mai tîrziu, în 1908, oraşul Ocna Sibiului.

Celelalte oraşe ale judeţului s-au electrificat mult mai târziu, din cauza faptului că, fiind situate în regiunea gazului metan, dispuneau de reţele de distribuţie de gaz, care era utilizat atât pentru căldură şi lumină, cât şi pentru necesităţi de forţă, iar primăriile respective erau legate prin contracte cu concesionarii reţelelor pentru utilizarea in exclusivitate a gazului metan, notează Electricianul.

Aceste oraşe au fost electrificate mai târziu, în ordine, 1927 — Agnita, 1928 — Mediaş, Dumbrăveni şi Copşa Mică.

De la Sadu vine lumina

Comuna Sadu, pe teritoriul căreia s-a instalat şi pus în funcţiune în 1896 CHE Sadu I, pentru alimentarea oraşului Sibiu, a fost electrificată în 1897, fiind cea de-a doua localitate rurală electrificată din ţară.

În continuare sunt electrificate succesiv localităţile: Guşteriţa (1901), Turnişor (1905), Şelimbăr (1906), Şura Mare (1907), Şura Mică (1912), Tălmaciu (1914), Hamba (1917) etc. În ceea ce priveşte electrificarea industrială, trebuie de asemenea remarcat faptul că la Sibiu s-a pus de la început problema alimentării cu energie electrică din reţeaua publică a atelierelor meşteşugăreşti şi a micii industrii locale.

Mai târziu, în special după înfiinţarea efectivă, în 1928, a Societăţii electrice transilvănene pe acţiuni (SETA), s-a pus accentul şi pe alimentarea din reţelele electrice publice a unităţilor industriale mari. Datorită acestei orientări, în Municipiul şi Judeţul Sibiu nu s-au instalat decât relativ puţine centrale industriale autoproducătoare.

Țăranii – electricieni

Un film comunist de propagandă, postat pe pagina de Facebook Cineclic, ne arată cum se electrificau în anii 50 localitățile din jurul Sibiului.

În 1952 venea rândul comunei Sâmbăta de Sus, iar electricienii sibieni au decis să facă acolo o microhidrocentrală electrică.

„Nesecate izvoare de energie se află în apele noastre. Zeci și sute de pârâiașe își croiesc drum către albia râurilor. Adunate de mâna omului în bazine colectoare, ele pot pune în mișcare turbine electrice. Ajutați de Întreprinderea regională de electricitate din Sibiu, locuitorii comunei Sâmbăta de Sus au pornit la construirea unei microhidrocentrale electrice. Satul s-a transformat într-un adevărat șantier. Zilnic sosesc stâlpi și materiale pentru rețeaua electrică și pentru uzină.

Oamenii din Sâmbăta de Sus au visat zeci de ani să gonească întunericul din casele lor, dar abia azi în patria noastră liberă, visul lor se poate transforma în fapte. Firele prin care va trece energia electrică leagă uliță de uliță”, se precizează în film.

Evident că modelul era sovietic.

„Lucrările sunt pe sfârșite. Meșterul Karol Ederlecht termină de montat turbina construită după schiță sovietică Sokolov.  De acum, când nopțile vor poposi peste sat, becurile electrice vor străjui mai departe viața cea nouă din Sâmbăta de Sus. Astăzi, țăranii muncitori sărbătoresc electrificarea satului. Ei au lucrat voluntari 6.000 de ore. Uniți, putem deveni puternici, spune președintele Sfatului Popular. Ajutați de clasa muncitoare, am reușit să înlăturăm pentru totdeauna opaițele din casele noastre.

Lampa lui Ilici va face să rămâne viu în inimile țăranilor noștri muncitori chipul lui Lenin, lupta lui pentru ridicarea la o viață mai bună a milioanelor de țărani. La sfârșitul anului 1960 în 2.000 de sate va pătrunde energie electrică”, anunță prezentatorul filmului.

Interesant este că din aceste imagini sunt șterse numele unor lideri comuniști intrați mai târziu în dizgrație. Unul dintre ei: Ana Pauker.

În același an, Întreprinderea Regională de Electricitate din Sibiu (IRES), anunța că datorită „sforţărilor depuse de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari, producţia a fost depăşită cu 15%, ceea ce pentru sectorul energiei electrice are o deosebită însemnătate”, după cum precizează Lupta Sibiului.

IRES a electrificat în acel an 18 comune şi sate din regiune.

Citește și:

Cum era Sibiul văzut de bucureșteni, la 1900: ”Toţi bălai, toţi cu ochii albaştri, toţi chipeşi”. ”O regulă și o curățenie cum rar se pot vedea în alte părți”

Citește și:

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Electricienii condamnă imperialismul american...

Prinși cu întrecerea socialistă, electricienii de la IRES au timp și de politică, notează presa vremii. Lupta Sibiului scria în mai 1952 că aceștia „înfierează crimele săvârşitede imperialiştii americani pe insula Kociedo”.

La întreprinderea Regională de Electricitate din Sibiu a avut loc chiar un „meeting” de protest, la care au luat parte majoritatea salariaţilor.

„Deschizând meetingul, tovarăşul Lazăr Albu, preşedintele comitetului de luptă pentru pace, a înfierat crimele comise la Rocledo de către imperialiştii americani, încheind cu cuvintele: „Noi muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii de la IRES, alături de milioanele de luptători activi pentru pace din RPR, încadraţi în frontul mondial al păcii, în plin elan pentru construirea socialismului, ne alăturăm glasul de protest celui al întregii omeniri cinstite cerând să se pună capăt crimelor săvârşite de barbarii americani împotriva poporului coreean şi chinez, împotriva umanităţii”. Au mai luat cuvântul tovarăşii Ion Boltă, Anghel Rusalim, responsabilul brigăzii „Nikos Beloiannis“ şi Gheorghe Dobre, care şi-au exprimat revolta şi ura adâncă faţă de cei ce comit la Rociedo crime împotriva conştiinţei umane. Meetingul a decurs într-o atmosferă vie, utemiştii scandând lozinci pentru pace, pentru prietenie cu Uniunea Sovietică şi cu toate popoarele iubitoare de pace, întreaga sală manifestându-şi revolta împotriva atrocităţilor comise de agresorii americani în Coreea”, scrie Lupta Sibiului.

Citește și:

Nunta în Sibiu, acum 400 de ani. Sașii au făcut o lege a decenței: se mânca doar varză cu carne, o friptură, alte două feluri de mâncare gătită, orez și pâine cu cașcaval

...iar apoi, la Canal

În același an, dar în luna iulie, ziarul local Lupta Sibiului nota că viitorii electricieni din Sibiu îşi vor face practica pe „marele şantier Canalul Dunăre -Marea Neagră”.

„Comitetul de sprijin de pe lângă întreprinderea regională de electricitate din Sibiu, într-o şedinţă de analiză, la iniţiativa şcoalei de energie electrică şi a elevilor săi, a hotărît trimiterea unei brigăzi voluntare formată din 40 elevi, condusă de tov. maistru-instructor Gheorghe Racu, Pe marele şantier Canalul Dunăre—Marea Neagră.

Pe acest mare şantier, elevii vor avea fericita ocazie de a-și face practica de vară de 30 de zile. Ei vor putea îmbina munca şi cunoştinţele practice şi teoretice învăţate în școală, lucrând practic cu cele mai avansate maşini sosite din Ţara Socialismului victorios, Uniunea Sovietică, care au fost puse în funcţie la această măreaţă construcţie a socialismului”, scrie în ziar.

Electricieni și pe câmpuri

În iunie 1951, Lupta Sibiului scria despre electricienii implicați în activitatea treierișului. Explicația ține de faptul că erau introduse combine, pe care agricultorii nu știau să le manevreze. Astfel că IRES trimitea oameni să controleze utilajele agricole.

„Una din aceste sarcini, treerişul electric, îi revine Ministerului Energiei Electrice şi anume aceea de a electrifica cca 500 de arii pe întreaga ţară. Întreprinderea Regională de Electricitate Sibiu a primit sarcina importantă de a electrifica numărul cel mai mare de arii dintre toate regionalele de electricitate dinţară  (130 de arii electrificate şi 15 arii luminate cu un total de 166 batoze).

Această sarcină constitue pentru toţi muncitorii, tehnicienii şi inginerii din întreprinderea Regională de Electricitate Sibiu, o datorie de a contribui peste planul lor de lucru, la campania de treeriş pentru desfăşurarea ei în perfecte condiţiuni, fără accidente şi fără daune a recoltei dinacest an.

De felul cum această sarcină va fi îndeplinită, va depinde încrederea ţăranului muncitor de a veni cu drag cu recolta sa la aria electrificată, unde va treera zi şi noapte, convingându-se de avantajele acestui fel de treeriş”, scrie în articol.

„Faţă de rezultatele obţinute în campania anului 1950, când treerişul electric pentru noi a fost mai mult o acţiune de propagandă, de experimentare, anul acesta treerişul electric trebue să verifice efectiv rentabilitatea acestui sistem, superioritatea lui asupra celui cu motoare termice. In această direcţie avem experienţa vastă a Uniunii Sovietice, pe cari trebue să o folosim pe scară cât mai largă, împreună cu tovarăşii de la SMT şi gospodăriile agricole de Stat, muncitorii, tehnicienii şi inginerii IRES-ului vor trebui să arate ţărănimii muncitoare, că clasa muncitoare este alături de ea, o ajută, o îndrumă şi o conduce în lupta pentru o viaţă mai bună, mai îmbelşugată”, continuă articolul.

Citește și:

Divorțul în Mărginimea Sibiului, în anii 1800: Cel mai des motiv, pribegia bărbaților. Doar Biserica putea consemna despărțirea. Anunțurile care informau soții să vină acasă

Citește și: 

Boierii olteni, la cumpărături în Sibiu. Shopping, acum 300 de ani: trimiteai scrisoare și îți venea pachetul acasă. Mai târziu au apărut și reclamele tipărite

Și pe stadioane

Electricienii trebuiau să fie și în mare formă sportivă. IRES era obligată de partidul comunist să înregistreze” o cotitură serioasă” și ”să se păşească serios spre un sport de masă”.

„Tovarăşii, care până acum nu au avut nicium contact cu sportul din cauza regimurilor de tristă amintire, trebuesc atraşi în sport, trebuesc lămuriţi asupra importanţei culturii fizice şi sportului pentru sănătea lor, pentru contribuţia cât instituţii, în şcoli şi faculăți anul 1950 este un an în care oamenii muncii, constructori hotărîţi ai lumii noi, pornesc spre noi succese, spre noi victorii”, precizează Lupta Sibiului în 1950.

Primele secții sportive create la IRES au fost cele de fotbal și şah. Au urmat apoi secțiile de popice și volei.

Citește și:

Sibiul avea port în urmă cu 319 ani, cu peste 20 de ani înainte ca Bega să devină navigabilă. Așa s-au adus în oraș piatra de la Gura Râului și varul din Poplaca

60 de ani de când în Sibiu a poposit o balenă. Istoria lui Goliath s-a terminat cu un uriaș fake: balena, reconstituită din papier-mâché, a vândut zeci de mii de bilete

10 legende și 10 biserici fortificate din Sibiu. De la apostolii Luca și Pavel și până la turcii dezgustați de slănina de porc a sătenilor din Cârța

Unde erau românii la finalul primului mileniu? Prof. Paul Niedermaier: ”Am insistat de-a lungul timpului pe lângă studenți să studieze aceste probleme. Doctoranzii au evitat”

De ce e Copșa Mică de fapt mare și cât e Bogatul Român de sărac. Plus numele schimbate ale unor localități din Sibiu

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Școala în Sibiu, în urmă cu fix 140 de ani: La 12,30 se servea supă și carne de vită. Se studia religie, morală, română, maghiară, matematică, legumărit și economia casnică

Cele 129 de lacuri și bălți ale Sibiului: Agricultură pe timp de pace, loc de pedeapsă pentru vrăjitoare și spațiu de apărare pe timp de război. Cum arăta Sibiul în urmă cu peste 300 de ani

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Sibiul avea port în urmă cu 319 ani, cu peste 20 de ani înainte ca Bega să devină navigabilă. Așa s-au adus în oraș piatra de la Gura Râului și varul din Poplaca

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi