Miercuri,
19.06.2024
Cer Senin
Acum
17°C

Alegerea primarilor Sibiului din ultimii 658 de ani. În 1541 primea câte o găină de la fiecare locuitor. Primul primar ales democratic a fost Șerbu, în 1992. Selecționat de ambasadorul SUA

Alegerea primarilor Sibiului din ultimii 658 de ani. În 1541 primea câte o găină de la fiecare locuitor. Primul primar ales democratic a fost Șerbu, în 1992. Selecționat de ambasadorul SUA

Primul document care menţionează numele oficiului de magister civium la Sibiu, actualul primar al orașului, datează din 1366, dar funcţia de conducător al oraşului, ales direct de către cetățeni, este de fapt doar din 1992.

Sorin Șerbu este primul primar al Sibiului ales de către votul cetățenilor, în mod democratic după o pauză de câteva zeci de ani. Despre istoria funcției de primar al municipiului Sibiu, puteți citi, dacă aveți răbdare, în textul de mai jos.

Primarul Sibiului era ales în ziua de Crăciun

Mária Pakucs-Willcocks, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti, a scris despre această funcție în cartea sa ”Sibiul veacului al XVI-lea. Rânduirea unui oraş transilvănean”. Volumul a apărut la editura Humanitas, în 2018, și este una din cărțile care nu ar trebui să lipsească din casa niciun sibian, fiind un veritabil manual de istorie al orașului.

Interesant este faptul că primarul (lat. magister civium sau consul, germ. Bürger - meister) era ales anual de membrii comunităţii şi de Sfatul orașului, de Crăciun. Era, de asemenea importantă integritatea persoanei care se afla în fruntea sibienilor.

Salariul anual al unui primar era de 100 de florini şi 20 de dinari, după cum prevedea statutul Sibiului din 1541, fiind plătit de oraş şi de cele Şapte Scaune; la acesta se adăugau un butoi de vin, câte o măsură de grâu şi de ovăz, plus câte o găină de la fiecare locuitor din cele cinci sate aflate în jurisdicţia Sibiu lui, notează autoarea.

Responsabilităţile unui primar implicau decizii administrative, fiscale, morale ce acopereau multe domenii ale vieţii publice a oraşului şi a celorlalte scaune săseşti. El era direct răspunzător de politica externă a oraşului şi a Universităţii Săseşti.

La vânătoare de vulturi la Bâlea ”Regățenii” descopereau munții din jurul Sibiului, în urmă cu aproape 100 de ani. Relatări despre ”aşa numiţii Ginari, cu un dialect foarte interesant pentru cercetători”

Sursa foto: Răzvanpop.ro

Istoria cinematografului sibian: Acum 95 de ani exista în Sibiu centru de închiriere a filmelor pentru acasă. Primele filmări din Sibiu

Cum era ales primarul:

Un document de la 1498 dezvăluie practica încheierii unui mandat. În acel an, primarul Nikolaus Proll, aflat la Buda, trimitea la 15 decembrie o scrisoare la Sibiu, cerându-şi scuze că nu putea ajunge acasă de Crăciun, aşa cum promisese, ca să dea socoteală pentru anul său în funcţie. A fost înlocuit.

”Anton Verancsics a înregistrat desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de primar al Sibiului, aşa cum le-a surprins şi înţeles el însuşi în 1549: Primarul este ales prin voturi, adică toţi plebeii dau numele. Ei sunt împărţiţi în patru părţi, după care dau numele în acelaşi timp. Cel care reuşeşte să aibă mai multe […] voturi, acela este ales imediat”, se precizează în volumul ”Sibiul veacului al XVI-lea. Rânduirea unui oraş transilvănean”.

Citește și:

Interviu Sorin Șerbu: Sub Piața Mare trebuia să fie o parcare subterană cu două niveluri

Fără consilieri divorțați

În 1590, la puţină vreme după alegerea lui în Sfatul Sibiului, un tânăr pe nume Mathias Raw a fost demis din acelaşi Sfat, deoarece soţia sa ceruse divorţul. Cariera politică a lui Mathias Raw în slujba oraşului s-a terminat înainte de vreme: onoarea şi credibilitatea lui au fost grav afectate de incapacitatea bărbatului de a fi un bun soţ şi cap de familie.

”Decizia drastică a conducerii Sibiului de a-l îndepărta pe Mathias Raw din viaţa publică în urma eşecului său în viaţa personală se sprijinea pe complexe mecanisme sociale şi politice specifice acelor vremuri. Regulile scrise şi nescrise după care se desfăşura viaţa în oraş erau fundamentate pe conceptele de ordine şi bună purtare, pe respectarea locului fiecăruia în societate”, scrie Mária Pakucs-Willcocks.

VIDEO Ce însemna ”munca colectivă” în timpul comunismului. Exemplul Avrig: ”Trimișii colectiviștilor din Bradu urează belșug și fericire”

Consilierii orașului: 12, la fel ca numărul apostolilor

Conducerea politică a Sibiului, magistratul, se sprijinea pe o instituţie specifică oraşelor din Europa medievală: Consiliul oraşului sau Sfatul (lat. senatus sau consilium, germ. Rat), compus din 12 membri aleşi sau reconfirmaţi anual în funcţii.

Ei erau numiţi în izvoarele contemporane senatori sau consuli (senatores, consules, respectiv Ratsherren), iar rangul lor în Sfatul oraşului era bine stabilit şi depindea de vechimea în oficiu şi de rangul social.

În multe centre urbane europene sfa turile orăşeneşti aveau 12 membri, număr legat în mod direct de cei 12 apostoli. Sfatul stabilea astfel, conform lui Dietrich W. Poeck, „legătura dintre Dumnezeu şi oraş în ordinea divină“, prin care „se făcea referinţă la apostoli şi la Ierusalimul ceresc, imaginea ideală pentru fiecare oraş medieval“. Odată cu trecerea timpului este foarte probabil ca acest simbolism iniţial să îşi fi pierdut semnificaţia, scrie autoarea.

Au existat ani în care Sibiul a trebuit să accepte şi compromisul unui Sfat cu 11, 10 sau chiar 8 membri, aşa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu al veacului al XVI- lea, atunci când conjunctura nefericită a Războiului cel Lung şi o serie nemaiîntâlnită de decese au dus la o situaţie de criză.

Sfatul conducea oraşul împreună cu primarul, dar funcţiona şi ca instanţă obişnuită de apel pentru oraş şi pentru satele din scaunul Sibiu.

Începând cu anul 1541, când oraşul a primit un nou statut, senatorii primeau împreună un salariu de 80 de florini pentru „osteneala şi credinţa lor“.

Fiecare membru al Sfatului era responsabil cu colecta rea taxelor locale pentru câte o doisprezecime a oraşului şi avea privilegiul de a fi scutit de plata impozitului (censum, Zins) pentru casa în care locuia, conform statutului din 1541.

Sursa foto: Razvanpop.ro

Citește și:
Primul ”Revelion” din țară, organizat în Sibiu, acum 132 de ani: ”Musică prin toate stradele mai principale”. Istoria revelioanelor de altă dată

Centumvirii: Doar bărbaţii adulţi, proprietari ai unei case în oraş, căsătoriţi de cel puţin trei ani şi membri ai unei bresle

Comunitatea orășenilor era reprezentată în viaţa politică a Sibiului de către centumviri (germ. Hundertmannen). Ei formau consiliul lărgit și aprobau componenţa Sfatului, fapt menţionat explicit în protocoalele oraşului începând cu 1587. Centumvirii, ca un corp politic instituţionalizat, fuseseră recunoscuţi oficial încă din anul 1495.

Gustav Gündisch afirmă că centumvirii erau aleşi din „păturile largi ale populaţiei“, fiind în mare parte meşteşugari. Condiţiile de eligibilitate în acest consiliu lărgit erau clar definite: doar bărbaţii adulţi, proprietari ai unei case în oraş, căsătoriţi de cel puţin trei ani şi membri ai unei bresle, puteau aspira la o asemenea onoare. În fruntea centumvirilor se afla un orator (Wortmann), ales anual.

Sibiul interbelic: primarul era ales dintre consilieri

Dacă la sfârșitul anilor 1500 ”toţi plebeii” orașului participau la alegerea primarului, 400 de ani mai târziu, cetățenii urbei alegeau doar consiliul local, iar dintre aceștia urma să fie ales primarul.

Rectorul Universității Lucian Blaga, Sorin Radu, ne explică felul în care erau aleși primarii Sibiului în perioada interbelică.

”În perioada interbelică, au fost adoptate două legi de organizare administrativă, în 1925 și în 1929. În conformitate cu Legea unificării administrative din 1925, teritoriul României se împărţea din punct de vedere administrativ în judeţe, plăşi, comune rurale şi ur­ba­ne.

Comuna şi judeţul îşi administrau interesele lo­ca­le prin consilii compuse din consilieri aleşi, de drept şi din consilieri femei, cooptate obligatoriu în comunele reşedinţă de judeţ şi facultativ în celelalte comune.

Consiliile comunale se compuneau din: a) 3-5 consilieri aleşi de către toţi alegătorii comunali, cu vot univer­sal, egal, direct, secret, obligatoriu prin scrutin de listă şi reprezentarea mi­no­rităţilor; b) până la 2-5 consilieri de drept; c) consilieri - femei cooptate în funcţie de numărul locuitorilor.

Primarul era ales de consiliu în toate comunele, în afară de municipii. Alegerea se făcea prin vot secret şi cu majoritatea absolută a voturilor exprimate.

În mu­nicipii, consiliul comunal alegea din sânul său candidaţii de primari dintre consilierii aleşi şi cei de drept. Numele celor trei candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi era comunicat Ministerului de Interne, care confirma/numea ca primar pe unul din candidaţi.

Prin Legea descentralizării administrative din 1929, modul de alegere a primarului se schimbă. În comunele rurale cu un singur sat  acesta este ales în mod direct, prin vot secret de către cetățenii, în timp ce comunele care aveau în componența acestora mai multe sate, primarul se alegea de către consiliul comunal.

În cazul comunelor urbane, consiliul comunal alegea primarul cu două treimi din voturi, iar dacă această majoritate nu putea fi atinsă, Ministerul de Interne numea primarul pe unul dintre cei trei candidați care au întrunit cele mai multe voturi”, explică Sorin Radu.

Citește și:

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Pseudo-alegerile comuniste

După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, o dată cu venirea comuniștilor la putere, primarul era de fapt președintele Comitetului Executiv al Consiliului Popular. Explică prof. univ. dr. Sorin Radu.

”Regimul comunist a adus unele schimbări importante, consiliile locale devin Sfaturi Populare și mai apoi Consilii Populare, după venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere, în 1965. Aceasta erau alese prin vot universal și secret.

Conform Legii privind organizarea și funcționarea consiliilor populare din anul 1968, Consiliul Popular alegea prin vot secret un Comitet Executiv, iar președintele acestui comitet avea și funcția de primar. Cu toate că în aparență modul prin care consiliile populare și președinții acestora era democratic, exercițiul votului a fost golit de conținut deoarece candidații trebuiau să fie acceptați de către PCR care, conform Constituției din 1965 era „forța politică conducătoare a întregii societăți””, explică recotrul ULBS, cel care este și directorul Centrului de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Citește și:

„Sibiul verde”: După 117 ani s-a dublat numărul călătorilor de pe transportul public electric. În 1906, aproape un milion de persoane foloseau tramvaiul electric cu energie de la Sadu

Citește și:

Scriitoarea care l-ar fi inspirat pe Bram Stoker în ”Dracula” a stat 2 ani în Sibiu. Jurnal: ”Sașii au un aspect trist de lemn neterminat, iar românii sunt încăpățânați și lipsiți de curaj”

Primul primar ales democratic: Sorin Șerbu, în 1992. Selecționat de Ambasadorul SUA

Sorin Șerbu a fost ales primar al Sibiului la primele alegeri democratice, în 1992. A candidat din partea Partidului Alianța Civică (PAC), condus de Nicolae Manolescu și a povestit într-un interviu acordat ziarului Turnul Sfatului, în 2016, că a candidat după ce a fost suspus unui scurt interviu de ambasadorul de atunci al SUA la București, John R. Davis Jr.

”A venit Emil Hurezeanu, Manolescu și era și ambasadorul SUA la București. Eu eram șef al Institutului de proiectări al județului. Au venit: ”sculați-vă în picioare”. N-am înțeles de ce. Să-mi vadă înălțimea”, povestea Șerbu.

S.Ș.: În 1992 am avut 13 contracandidați. Eram în Partidul Alianței Civice a lui Manolescu. A venit Emil Hurezeanu, Manolescu și era și ambasadorul SUA la București. Eu eram șef al Institutului de proiectări al județului. Au venit: ”sculați-vă în picioare”. N-am înțeles de ce. Să-mi vadă înălțimea.

Rep.: Cine, ambasadorul?

S.Ș.: Da. După aia a spus că fotografia de pe afiș trebuie să fie la un birou.

Rep.: Ce treabă avea ambasadorul SUA cu un candidat la Primăria Sibiu?

S.Ș.: Nu știu, poate se cerea un punct de vedere, o părere. Nu cred că avea nimic ambasadorul cu mine. Emil Hurezeanu avea mama în Sibiu și a venit să vadă cine candidează. PNȚ-ul de exemplu a fost contra mea să candidez, că de ce nu candidează unul de la ei. Toate orașele mari erau atunci cu primari de la PAC, Timișoara, Brașovul, Constanța…

Și m-a întrebat ambasadorul dacă sunt căsătorit, dacă am copil, dacă n-am divorțat. Și de activitate. Și i-am spus că am 29 de ani de planșetă. Ca student, am fost pe șantier de la necalificat la schimbul de noapte. După aia m-a întrebat unde locuiesc. O altă chestie… ”Ce vă interesează dacă stau la casă sau la bloc”. Zice: ”nu se poate. Reprezinți un oraș, dacă-ți vine cineva în vizită, nu-l poți duce la etajul șase”. O gândire… În vest te ia de la grădiniță ce ți-s părinți, cum arăți… ai furat, te-ai certat cu părinții...”

Cine a fost Sorin Șerbu

Inocențiu Sorin Șerbu a fost ales primar al Sibiului în 1992, însă nu și-a încheiat mandatul. A fost suspendat din funcție, alături de alte câteva sute de primari ai PAC din motive politice, trei ani mai târziu. Înainte de Revoluție a fost director al Institutului Județean de Proiectări, iar după perioada petrecută la Primăria Sibiu a fost consilier județean din partea PNL și director al Inspectoratului Județean de Construcții.

Cine a fost John R. Davis Jr.

Ambasador în România în perioada 1992 – 1994, s-a născut în anul 1927. Primul post pe care l-a primit a fost în Polonia, unde a activat ca și consilier economic pe lângă Ambasada SUA (1983-1987), iar între anii 1987-1988 a fost ambasador în această țară. A fost totodată director al Biroului de Relații Externe pentru Estul Europei și Iugoslavia din cadrul Departamentului de Stat American. Trăiește și acum în Charlottesville, statul Virginia și are 96 de ani.

Citește și:

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

Citește și:

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Ultimii 10 primari ai Sibiului

1978 - 1987: Nicolae Spătar

1987 - 1989: Nicolae Stanciu

1989 - 1990: Ioan Bogdan

1990 - 1991: Ioan Motea

1990 - 1992: Petru Trif

1992 - 1995: Sorin Șerbu

1995 - 1996: Aurel Maxim (interimar)

1996 - 2000: Dan Condurat

2000 - 2014: Klaus Werner Iohannis

2014 - 2016: Astrid Fodor (interimar)

2016 - (prezent) Astrid Fodor

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

8 comentarii

Decebal Vâlvoi

Acum 2 săptămâni

Doar din 2014, de când a preluat d-na Fodor funcția de primar, se vede că s-a mișcat ceva în Municipiul Sibiu. Până atunci au fost doar povești și abureli. De 10 ani încoace, sibienii au făcut cea mai corectă alegere și știu cu cine vor vota în continuare duminică.
Raspunde

Gheorghe Ion

Acum 2 săptămâni

Ma scuzaț da n-am inteles: cum adica a fost ales de ambasadorul sua? De ce? Oh wait...
Raspunde

Barosanu

Acum 2 săptămâni

Wow, ambasadorul SUA a numit primarul Sibiului după ce l-a sculat în picioare să vadă dacă e înalt. Probabil după criteriul ăsta a ajuns și Dulapul primar și apoi președinte, câțiva ani mai târziu. Sibieni, nu v-ați săturat să fiți reprezentați de inși impuși de străini?
Raspunde

Prâslea călare pe merele de aur

Acum 2 săptămâni

Nu ne-am săturat ... După ăștia se vede ceva nonstop, 360 grade, cât dețin mandatul. Rumânu fură, face vile proprii, vacanțe și te lasă-n mocirlă.
Raspunde

Barosanu

Acum 2 săptămâni

Moda românilor fete-n casă la străini a trecut. Mentalitatea a rămas.
Raspunde

Gheorghe Ion

Acum 2 săptămâni

Ma scuzaț da n-am inteles: cum adica a fost ales de ambasadorul sua? De ce? Oh wait...

Raspunde

Kukuruku

Acum 2 săptămâni

Tot democratic inseamna sa fie ales de catre consiliul local. Sau Spania nu e democratie?
Raspunde

Martor implicat

Acum 2 săptămâni

La vremea aceea se constituise Convenția Democratică ( simbol electoral cheia ) de către : PNT-cd , PNL , PSD - Cunescu ( continuatorul istoric al PSD Titel Petrescu ) și Uniunea Demicrat -Creștină la care au aderat ulterior PER ( creat ca alternativă democrată la MER postcomunist ) , Liga Studenților ( Marian Munteanu ) , Partidul Alianței Civice ( nășit de Ana Blandiana și condus de Nicolae Manolescu ) . Co Convenția urma să prezinte un singur candidat , PNT -cd fiind la Sibiu văzut ca puternic , dar care nu a putut propune un candidat viabil ; PAC l-a propus pe dl ING Șerbu - dar nu a avut susținere . UDC l-a contactat pe arh Hermann Fabini ( viitorul senator PNL ) și după discuții îndelungate l-a lămurit să candideze considerând ca este o candidatura de succes ținând cont de anvergura la profesională cunoscută și având avantajul că este echidistant în raport cu partidele componente ; coaliția locală l-a acceptat , mai puțin PAC ( probabil discutaseră deja cu dl Hurezeanu și ambasadorul ,,,) care a condiționat prezența în CD de candidatura Șerbu ; CD a respins ultimatumul și PAC a comunicat la Bucuresti ieșirea din Convenție cu acordul răposatului Manolescu . Cu două zile înaintea termenului limită de depunere a listelor de candidați dl Fabini și -a retras acceptul de a candida din motive personale ! În aceste condiții Convenția Democrată a recurs “ în genunchi “ la dl Serbu rugându-l să candideze în numele Convenției , nu al PAC ; s-au înțeles și a fost ales ca reprezentant al unei structuri din care nu făcea parte ! Funcționarii nu au sesizat , celelalte partide nu știau ce s-a petrecut și … am câștigat Primăria - care la vremea aceea era finanțată direct de la Guvern , care nu ne-a iubit . Abea din 2000 , grație reformelor din regimul Constantinescu o parte ( consistentă ) din impozite rămâneau la impozitați … Cu Condurat a fost o poveste tristă a PNȚ-cd , prefigurând astfel sfârșitul . Nici PNL nu a supraviețuit , i s-a moștenit doar numele . Vorba unui ipretuit intelectual sibian al timpului : pentru partidele istorice Revoluția a venit ori prea târziu ( erau prea puțini și vârstnici ) , ori prea devreme ( nu erau istorie ) blocând astfel nașterea unor partide viabile ca alternativă la postcomunisti , cum s-a întâmplat în toate celelalte state ; nici azi , cu toate eforturile ( PAC , UFD , URR , USR ) nu s- conturat un partid cu masă critică în afara urmașilor FSN .
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus