Un film din 1962, publicat de Cineclic pe pagina de Facebook, arată prima zi de constituire a Gospodăriei Agricole Colective ”Gheorghe Lazăr” din Avrig.
”Când petrec cei din Avrig, șapte sate, jur-împrejur, se bucură, iar astăzi e o zi mare. Satul întreg sărbătorește ceea ce s-ar putea numi ”Ziua nașterii”. Ca din vechile povești au venit la sărbătoare călăreții pe cai albi. Trimișii colectiviștilor din Bradu urează belșug și fericire”, se precizează în filmare. ”Este ziua în care 580 de familii din Avrig, județul Sibiu, s-au unit într-o puternică gospodărie colectivă. Pornim la drum cu încredere și hotărâre. Noua unitate a agriculturii noastre socialiste va purta numele unui bătrân și neuitat cărturar. În astfel de împrejurări și indiferent de melodiilor lor tuturor horelor ar trebui să li se spună ”hora unirii””, se mai spune în film.
Citește și:
80 de mii de ţărani, reținuți în acei ani
Dincolo de festivismul prezentat în film, se ascundea însă drama unor oameni rămași fără pământuri, obligați să lucreze după modelul colhozului sovietic.
Conf. dr. Octavian Roske, secretar ştiinţific al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, a descris într-un interviu acordat România Actualități ce însemna de fapt munca în colectiv sub dictatura comunistă.
La 24 iulie 1949 au apărut primele cinci gospodării agricole colective (GAC) din cele 60 pregătite pentru a inaugura noua politică agricolă a României, aflată sub conducerea partidului unic.
”Apariţia acestei formule de exploatare a pământului a avut ca model colhozul sovietic, iar debutul legislativ a fost menţionat în Plenara PMR din 3-5 martie 1949.
Impunerea proprietăţii colective a pământului a avut un traseu distinct în România faţă de ţările din blocul de Est. Consolidarea puterii acaparate de comunişti după război a beneficiat şi de o nouă reformă agrară, mai mult de un milion de hectare de teren arabil a fost împărţit la 800 de mii de familii, producând o bază electorală.
Numai că abia împroprietărit, ţăranul s-a lăsat greu convins că trebuie să cedeze pământul şi inventarul agricol pentru munca în comun”, precizează acesta.
Colectivizarea agriculturii s-a făcut prin cele trei instrumente: întovărăşiri, gospodării colective şi gospodării de stat, care au produs pe lângă datorii istorice şi multă ineficienţă, mai cu seamă când activiştii partidului le spuneau că de “moarte şi colhoz” nu vor scăpa nicicum, spune specialistul.
Presiunea autorităţilor pentru impuinerea sistemului colectivist s-a tradus prin propagandă acerbă, concurenţă neloială faţă de gospodăriile individuale, penalităţi prin regimul de cote de produse cedate statului, sancţiuni administrative şi penale pentru ţăranii ce se împotriveau procesului.
”La mijlocul anului 1951, în închisorile din România , dar şi la Canal (Dunărea - Marea Neagră) au fost deţinuţi 80 de mii de ţărani.
Rezistenţa ţărănească împotiva autorităţilor a fost mai des întâlnită în regiunile cu relativă prosperitate şi înainte de război : Banat, Crişana, Transilvania, zonele de munte ale Moldovei.
Răscoalele au fost reprimate fără milă, sute de ţărani plătind cu viaţa insistenţa de a rămâne proprietari pe pământul lor, fie moştenit, fie obţinut în urma reformelor agrare.
Regimul comunist a stabilit o serie de deduceri şi ajutoare pentru consolidarea gospodăriei agricole colective.
Reduceri de taxe şi impozite pentru primii doi ani, seminţe selecţionate la preţ redus, acordarea de credite pe termen lung pentru cumpărarea de tractoare şi alte ultilaje agricole. Măsuri îndreptate împotriva gospodăriilor individuale, în special împotriva ţăranilor mijlocaşi, denumiţi peiorativ chiaburi care au culminat şi cu suspendarea temporară a unor drepturi cetăţeneşti.
De exemplu, copii chiaburilor nu aveau voie să urmeze şcoli superioare sau să vândă recolta la piaţă
În trei ani de la înfiinţarea GAC, colectivizarea avea un grad de expunere de 1,8 la sută din suprafaţa agricolă a ţării ceea ce însemna un eşec al partidului unic”, spune Octavian Roske.
În anul 1956, mai mult de jumătate din producţia agricolă destinată consumului populaţiei provenea din gospodăriile individuale, iar în anul 1960, la doi ani de încheierea cooperativizării, producţia de carne din gospodăriile individuale a fost de opt ori mai mare faţă de cea înregistrată în gospodăria colectivă.
Polonia a renunţat în 1956 la modelul sovietic de colectivizare forţată , iar Ungaria a aplicat principiul paralelismului. Funcţionarea ambelor sisteme: colectiv şi particular cu rezultate incontestabil mai bune.
Citește și:
Citește și:
”Chiaburoaica Ana David (...) a avut 6 case, două brutării, batoză, tractor şi multe alte acareturi”
În 10 ianuarie 1953, Flacăra Sibiului, ziarul de atunci al județului, sau raionului, așa cum se nume atunci, prezenta primii ani ai colectivizării din Avrig. Nu mai este festivismul din videoclipul prezentat mai sus, și sunt prezentate ”oile negre” ale colectivității, chiaburii locali cu câte șase case.
”Cei peste 40 de membri ai organizaţiei de partid au început a desfăşura o intensă muncă politică în rândurile ţăranilor cu gospodării mici şi mijlocii pentru formarea gospodăriei colective. Astfel mulţi dintre aceştia şi-au manifestat dorinţa de a trece la noul fel de viaţă. Aşa spre exemplu 7 familii din Avrig, printre care şi familia mijlocaşului Ion Coman încă de anul trecut au cerut formarea gospodăriei colective.
Deasemeni tov. Gheorghe Bădilă, membru al comitetului executiv a fost printre primii care a cerut formarea gospodăriei colective. Dar tov. Gheorghe Petcu, secretar al organizaţiei de partid şi tov. Ioan Dafin membru în birou, nu au îndrumat şi nu au controlat membrii de partid în vederea îndeplinirii acestei măreţe sarcini menite să creeze ţăranilor muncitori o viaţă îmbelşugată, prin înfiinţarea gospodăriei colective.
Cei peste 30 de agitatori nu au fost înşiruiţi în vederea popularizării rezultatelor obţinute de cele 15 gospodării colective din raionul nostru, pentru a face cunoscute aceste realizări ţăranilor muncitori din comuna Avrig.
Citește și:
Chiaburii Ioan Oancea, Nicolae Cândea şi alţii, observând primele succese obţinute de către organizaţia de partid şi profitând de lipsa de vigilenţă a unor membri de partid, folosesc cele mai felurite mijloace — dela viclenia mie roasă şi făţarnică până la sabotaj, — pentru a îndepărta pe ţăranii muncitori dela ideia unirii în gospodăria colectivă.
Cum să se înscrie pentru formarea gospodăriei colective deputatul comunal David Pantelimon, din moment ce el este cumnat cu chiaburoaica Ana David, sub a cărui influenţă trăieşte şi care nu a avut mai puţin de 6 case, două brutării, batoză, tractor şi multe alte acareturi, câştigate prin jefuirea ţăranilor muncitori? O altă lipsă a organizaţiei de partid este că nu a antrenat şi organizaţiile de masă U.T.M., U.F.D.R. şi F.P. care sunt partizani neşovăitori ai gospodăriei colective. Deasemenea organizaţia de partid nu s’a îngrijit ca şi în cadrul căminului cultural să fie sprijinită acţiunea de formare a gospodăriei colective. Agitaţia vizuală, vizite la gospodăriile colective, gazeta de stradă, toate aceste arme de luptă nu au fost folosite cu pricepere de către organizaţia de partid din Avrig.
Vreme destul de îndelungată, organizaţia de partid din Avriga neglijat problema sprijinirii ţăranilor muncitori doritori de a se organiza în gospodăria colectivă. Şi toate acestea sunt urmări ale devierilor de dreapta şi de stânga care au avut loc în partidul nostru şi ai căror purtători au fost A. Pauker, V. Luca şi T. Georgescu, care urmăreau restabilirea capitalismului şi subjugarea din nou a clasei muncitoare şi a ţărănimii muncitoare.
De aceea biroul organizaţiei de partid împreună cu toţi membrii de partid trebue să ducă o luptă hotărîtă pentru zdrobirea oricărei urme a devierii de dreapta sau de stânga. Trebue să demaşte faptele mârşave ale chiaburilor — unelte ale imperialiştilor — cărora nu le convine ca ţăranul muncilor să trăiască în belşug şi în linişte.
La lipsurile organizaţiei de partid din comuna Avrig, a contribuit şi activiştii secţiei agrare a Comitetului raional de partid, care nu au ajutat şi nu au îndrumat organizaţia de partid în această direcţie. De aceea activiştii secţiei agrare din cadrul Comitetului raional de Partid, trebue să se ocupe în mod serios de întărirea organizaţiei de partid din Avrig, să o ajute în vederea înlăturării lipsurilor existente, pentru desfăşurarea unei temeinice munci politice şi organizatorice în vederea formării gospodăriei colective”, se precizează în articolul ”Organizaţia de partid din comuna Avrigtrebue să înlăture lipsurile în muncăpentru formarea gospodăriei colective”.
Citește și:
Citește și:
Titluri din Flacăra Sibiului, din acea perioadă:
”Să pregătim temeinicseminariile recapitulativeîn învăţământul de partid”
”Fire de calitate superioară pentru ţesături de calitate superioară! Iniţiativa stahanovistei Elena Chişiu”
”Prima brigadă a păcii la Depoul C. F. R. Sibiu”
”Creşte bunăstarea colectivştilor din satul Hamba”
”În comuna Săliște colectările trebuesc intensificate”
”Organizaţia de partid de la fabrica „Libertatea“ trebue să aibă o preocupare continuă pentru îndeplinirea planului pe sortimente”
”Organizaţia de partid din comuna Sacatrebue sa se ocupe mai intens de achiziţiile prin cooperativă”
”La întreprinderea „Transilvania“ din Cisnădie întrecerea socialistă nu este sprijinită”
Citește și:
Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: ce erau gospodariile agricole , comunismul in sibiu , gospodariile agricole , fostele cap-uri , cap-uri , sibiul in comunism , avrig
Vizualizari: 4828
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Q
Acum 2 ore
Newman
Acum 3 ore
Ron
Acum 4 ore
Eu
Acum 4 ore
Emil