Pe toată Via Transilvanica, ziua 18. Am trecut de 1.000 de km și toți au ținut să ne sărbătorească

Contorul bicicletei mele a depășit 1.000 de km în cea de-a 18-a zi de când am plecat pe biciclete de la Putna, pe drumul care unește. Am întâlnit oameni care ne-au primit cu cântec în casele lor de la munte, forme de relief care numai dintr-o joacă dumnezeiască au putut apărea, cai liberi care ne-au petrecut.

Ziua în care ”am bătut mia” a început din munții Orăștiei în care se ascunde Sarmisegetuza Regia și a continuat prin munții Șureanu către Țara Hațegului. Am parcurs mai bine de 78 de km, în care au intrat trei rute așa cum sunt acestea descrise în Ghidul Drumețului pe Via Transilvanica.

Au fost 27 de km în care urci o diferență de nivel de peste 1.300 de metri în prima rută, cea dintre Sarmisegetuza Regia și Fundătura Ponorului, cu un dus-întors la Târșa. Apoi mai mult am coborât pe cei 15 km până la Hobița (cea din comuna Pui, deoarece în apropiere mai este un sat cu același nume, care aparține de Grădiște). În fine, ultima rută a zilei a fost cea până la Nucșoara (21 de km).

Am făcut un ocol de opt kilometri pentru peisajele satului Târșa. E-bike-ul îmi oferă ”luxul” unor astfel de escapade

Diferența dintre suma acestor rute și kilometri pedalați în cea de-a 18 zi vine de la ”plimbările” în sus și-n jos, cea mai lungă abatere fiind până la drumul național din comuna Pui. Necesară deoarece mi-era foame rău, iar în Hobița n-am găsit ”din scurt” nimic cald de mâncare, magazinul din sat fiind încă închis.

Țara Hațegului sub crestele înzăpezite din Retezat

Ziua celor 1.000 de km pedalați (care nu înseamnă, încă, și 1.000 de km de Via Transilvanica, dar suntem foarte aproape) ne-a purtat prin două parcuri naturale: Geoparcul UNESCO Țara Hațegului - cu fosile ale dinozaurilor (pitici) care populau ceea ce pe vremea lor era aici o insulă tropicală - și Grădiștea Muncelului – Cioclovina, unde apa și-a făcut din plin jocul prin modelarea stâncilor.

Fundătura Ponorului

Vezi mai jos rezumatul video al zilei cu numărul 18 pe Via Transilvanica

”Stai să scot vioara”

După ce cu o zi înainte am ”sălbăticit” la propriu pe zeci de kilometri, în această zi am ”reușit” pentru prima dată să mă despart pe parcursul a ore bune de Sergiu, ghidul de MTB alături de care pedalez de aproape trei săptămâni pe toată Via Transilvanica.

Fără să anunț din timp – nu prea este semnal la telefon – după o rapidă distanțare am ales să parcurg singur și un ”apendice” al traseului în această zonă, cel dinspre satul Târșa, sat aflat pe un platou și înconjurat doar de depărtările munților Orăștiei.

Ocolul în satul răsfirat și unde oamenii își sapă locul de veci în grădină, în partea dinspre drum, a mărit distanța dintre Sergiu și mine la vreo zece kilometri. Așa aveam să pedalez de unul singur în viteză pe lângă Poiana Omului, unde s-ar fi sinucis Decebal, și să nimeresc brusc, fără să mă dumiresc prea repede, în fața unui peisaj dominat de la depărtare de zăpada de pe vârfurile din Retezat.

Într-o alternanță continuă între admirația față de peisaj și gândurile care-ți răscoleasc toate cotloanele atunci când ești doar cu tine pe Via Transilvanica, nici n-am depășit bine emoția momentului în care m-am trezit că, ieșind dintr-o pădure, pedalez alături de o herghelie de cai liberi. Și aveam să nimeresc în curtea familiei Murgoi, a căror poartă mi-a deschis-o Ion Grecu. Un prieten, meșter, venit să le monteze niște scocuri și care nicăieri nu pleacă fără vioara sa. ”Stai să scot vioara”, se grăbește nea Ion și în câteva secunde, în bătătura soților Murgoi e spectacol în toată regula.

Am fost primit cu muzică în casa de la munte a soților Dorica și Constantin Murgoi

Dorica și Constantin Murgoi, fost pădurar prin codrii protejați de lege, urcă la casa de la munte, unde își îngrijesc animalele, în luna mai și coboară în noiembrie. Ea are 64 de ani, el – 75. Și sunt de o voioșie molipsitoare. Mai ales doamna Dorica, degrabă doritoare să pună ceva de-ale gurii pe masă ori în desagă: e obișnuită cu turiștii, mai ales de când copiii ei au convins-o să le ofere și cazare în casa aflată câțiva metri mai la vale, dar și masă.

 

Iar tot acest spectacol are loc lângă buza de unde vezi Fundătura Ponorului. Sau Palma lui Dumnezeu, după cum i se mai spune locului în care apele au sfredelit calcarul formând ponoarele. 

”Tri` sfert de sută”

M-am hrănit cu nesaț din întinderile pe care le poți cuprinde de pe înălțimile zonei. Și am repetat experiența oamenilor de pus pe rană la o discuție cu nea Cornel Lascu, întâlnit pe un câmp de deasupra Hațegului aflat în depărtare. ”Atât am: tri` sfert de sută”, vorbește sfătos omul care spune că a văzut toate orașele din țara asta, mai puțin Oradea, și înșiră experiențe una mai fain povestită decât cealaltă. Fost controlor la CFR, își păstorește acum oile pe care le-a îndrăgit tot timpul.

Ai ce povesti despre țara aceasta cu nea Cornel Lascu. Păstor plin de energie la 75 de ani

Și îi e drag să intre-n vorbă cu cei de pe Via Transilvanica: el a fost cel care a grăbit pasul către noi, pentru a ne avertiza că în față e o schimbare de direcție nu foarte bine semnalizată. ”Da` ajung io la Hațeg și îmi iau un spray să marchez mai bine direcția”.

Timp ar mai fi fost să trecem și de Nucșoara, dar n-a mai fost vreme: de cum am ajuns în sat, a început să plouă iar mărunt. Iar după experiența dinspre Blaj, când am rătăcit prin întunericul unei păduri peste care cădea ploaia, ne-am învățat lecția. În câteva minute aflăm cazare, la care domnul Aurel, gazda noastră găsită prin intermediul Ghidului, ne oferă furtun să ne spălăm bicicletele și o țuică să ne putem pregăti mai bine pentru masă.

Mâncăm la familia Daj, în locul pus de ei pe picioare - mama gătește, fiul cel mare te servește și tatăl te omenește - și unde găsești pe loc gătit ceea ce are zona mai bun.

Colțul pentru bicicliști

Cei peste 78 de km cu o diferență de nivel de peste 2.000 de metri conform Ghidului i-am parcurs în vreo cinci ore de pedalat. Poveștile cu oamenii și întâlnirile repetate cu peisaje care mai de care ne-au ținut pe traseu mai bine de nouă ore și jumătate.

N-am avut emoții cu bateria: diferența de nivel nu a mai fost atât de mare precum în ziua anterioară – măsurată cu aplicațiile din telefon, de peste 1.800 de m, n-am mai ”gonit” ca atunci, iar la Pui, unde am mâncat la un restaurant la drum, în cele 45 de minute am ”alimentat”. La finalul zilei, la Nucșoara mai aveam cam o treime baterie.

Traseul a fost unul cu ”de toate”: coborâri în viteză pe asfaltul de pe coame, coborâri și mai lungi pe drumuri de iarbă, coborâri pe drumuri cu bolovani și cățărări care îți umflă pulsul la tâmple. În zona Fundăturii Ponorului, atât la sosire, cât și la plecare, traseul are porțiuni tehnice faine, care vor alimenta dilema: mă dau cu bicicleta ori mă bucur de peisaj?

Vezi mai jos un video cu traseul zilei cu numărul 18

Toată aventura poate fi citită mai jos:

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Pe toată Via Transilvanica, ziua 9. ”Acesta este tot secretul: să ne cunoaștem”

Pe toată Via Transilvanica, ziua 10. Am gonit din ținutul lemnos al secuilor în cel de piatră al sașilor: ne apropiem de casă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 11. Am ajuns la Sibiu: pe coline răsar castele și biserici fortificate

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 12 ne-a purtat tot prin Sibiu. Și ce Sibiu...

Pe toată Via Transilvanica, ziua 13. Ne-au petrecut doi primari, ambii sibieni, și am sfârșit rătăcind noaptea prin pădure

Pe toată Via Transilvanica. După două săptămâni, drumul care unește ne-a ținut o lecție de istorie

Pe toată Via Transilvanica, ziua 15. Așa cum nu prea ar trebui să fie

Pe toată Via Transilvanica, ziua 16. Când nu ploaia, ci un majorat din sat ne-a scurtat tura

Pe toată Via Transilvanica, ziua 17. Am ajuns unde s-au zămislit basmele: în sălbăticiile dinspre Sarmisegetuza Regia

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

1 comentarii

Mihaela

Acum 2 luni

Totul este prezentat atât de autentic și firesc (peisaje de vis și conectiii omenești) de parca urmăresc un serial, și abia aștept seara sa citesc "episodul" sau rezumatul zilei respective; (Pot sa fac o constatare despre muzica de fundal al înregistrării?!......înțeleg ca totul este menit sa te impulsioneze dar trebuie sa fie așa de "high voltage", repetitivă și nespecifica zonelor parcurse - suna ca strobe lights :)) Drum bun!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus