Pe toată Via Transilvanica. Ziua 12 ne-a purtat tot prin Sibiu. Și ce Sibiu…

Pe Terra Saxonum și tot între comunitățile județului Sibiu ne-au purtat cei peste 75 de km pedalați în cea de-a 12 zi de când am pornit să străbatem toată Via Transilvanica. A fost ziua în care traseul ne-a scos în cale ceea ce aș pune în ”top 3” experiențe de până acum.

Am parcurs mai bine de trei segmente de drumeție, așa cum sunt acestea asamblate în Ghidul Via Transilvanica. Am pornit din Copșa Mare, urmând apoi traseul Biertan – Mediaș inclusiv Richiș (34 de km), apoi până la Bazna (zece km) și înnoptând la Axente Sever după ce am trecut prin Târnava (până la care Ghidul mai numără 23 de km, dar noi am ales parțial o altă variantă de pedalat, pentru a ocoli noroaiele din lunca Târnavei Mari).

După ce ziua trecută ne-am așezat pe îndelete la povești cu oamenii locurilor, în cea de-a 12 zi am pedalat mult și am admirat și mai mult. Ne-am clătit dimineața cu priveliștile din turnul bisericii fortificate din Copșa Mare și am lăsat timpul să curgă în voia lui când am ajuns la Biertan. Cu bicicletele ne-am permis să înconjurăm satul pentru a-i admira conturul cetății medievale de pe diferite înălțimi.

Biserica fortificată din Copșa Mare, din al cărei turn a fost realizată această fotografie, a fost ridicată de vechii sași pentru a rivaliza cu cea din Biertan

Ne-am oferit răgaz cât a fost nevoie și pentru a vizita biserica și complexul din jurul acesteia. Zidurile albe cucerite pe alocuri de ierburi în tot mai multe culori, altarul de sute de ani cu 28 de panouri pictate, măiestria complicatei încuietori creată de fierarii de pe la 1500 și premiată la Paris în 1900, turnul în care erau închise cuplurile certate timp de două săptămâni sunt doar o parte din detaliile cetății la care lucrul a început în urmă cu mai bine de 500 de ani.

Turnul bisericii din Richiș

Panoramele din turnurile bisericilor fortificate, punctele de belvedere de deasupra Biertanului, colinele terasate de de-asupra Richișului, circuitul de mountain-bike peste care se suprapune parțial traseul Via Transilvanica înspre cetatea Mediașului și schimbarea bruscă a reliefului de cum am trecut de Bazna a transformat cea de-a 12 zi pe traseul Via Transilvanica într-o experiență de așezat în top. Top 3, dacă e să fiu subiectiv, pentru că ”splendid” pare un epitet desuet.

Ne-am plimbat pe toate coamele de deal din jurul Biertanului, pentru a admira probabil cea mai frumoasă biserică fortificată din țara noastră

Pentru cei care vor parcurge în această perioadă traseul din zona Bazna, este bine de știut că stejarul prăbușit la intrarea dinspre Mediaș și în care își are cuibul un roi de viespi agresive este tot acolo. Dacă sunteți cu bicicletele este bine să țineți de frâne, având în vedere că înspre Bazna coborârea se face pe un drum de piatră care îndeamnă la viteză.

Vezi mai jos rezumatul video al celei de-a 12-a aventuri pe Via Transilvanica

Muzica: Domino – Mărăcine

Din Oxford și din Germania, de exemplu

În prima zi de drumeție pe Via Transilvanica, la câțiva kilometri de Putna ne-am întâlnit cu un indian stabilit în Elveția, pornit de unul singur pe jos, pe drumul care unește. Apoi ne-am intersectat cu tineri din Germania, din Bistrița, din Cluj-Napoca ori din București, până când mintea a început să le piardă șirul.

În cea de-a 12 zi, la Mediaș, ne-am întâlnit cu primii doi biciliști, tată și fiică. Tatăl a intrat pe Via Transilvanica după ce a coborât pedalând tocmai din munții Pădurea Neagră de-a lungul Dunării până la Drobeta Turnu-Severin, unde s-a întâlnit cu fiica sa. Și-au propus să ajungă ”în sens invers” până la Sighișoara, arătându-se impresionați de creativele borne din andezit amplasate la fiecare kilometru al traseului.

La jumătatea Via Transilvanica, la Mediaș, ne-am întâlnit cu doi germani, fiică și tată, care mergeau ”în sens invers”

Și tot ”din sens invers”, adică dinspre Hunedoara, calcă pe Via Transilvanica și doi tineri români stabiliți în Marea Britanie. Alături de alți români din ”satul Oxford” au făcut chetă pentru a cumpăra o bornă pe Via Transilvanica. Drumeția lor urmează să includă și Fundătura Ponorului, acolo unde a fost amplasată borna sponsorizată de comunitatea românilor din Oxford.

După experiența primei zile pe Via Transilvanica, când am parcurs traseul dintre Putna și Vatra Moldoviței, aceasta a fost cea de-a doua zi în care nu ne-am întâlnit cu niciun câine de stână. În schimb ne-au tăiat calea cu viteze amețitoare mai multe căprioare și țapi.

Am reușit să ignorăm ploaia rece care a curs cât timp vizitam Biertanul și i-am văzut potopul ocolindu-ne pe deasupra Copșei Mici când coboram de pe crestele de deasupra Mediașului. Cu toate acestea, ploaia abundentă de cu o seară înainte ne-a mai obligat să ocolim larg drumurile mocirloase de pe traseul spre Richiș.

Mediașul a scăpat neatins de ploaie, în timp ce peste Copșa Mică a turnat din belșug

Ziua am încheiat-o pe o răcoare tăioasă, în care am mai și greșit capătul de sat în care trebuia să oprim pentru cazarea ”tocmită” cu mai puțin de trei ore înainte apus. Doar că surpriza cazării a fost pe măsură și va face un subcapitol separat al istoriei de mâine.

Colțul pentru bicicliști

A fost o adevărată sărbătoare pe biciclete cea de-a 12 zi. De la Biertan și până la Mediaș, urci și cobori pe traseul Mediaș Bike Maraton, unde concursul a avut loc cu două zile înainte. Prin urmare potecile la care au săpat exemplar băieții din Mediaș au fost curate, traseul foarte bine marcat îndemnând să uităm că nu suntem într-un concurs, ci la un drum de anduranță. Am pedalat chiuind ”ca pe fierăstrău”, vorba lui Sergiu Pâcă, ghidul după care pedalez pe toată Via Transilvanica.

A fost prima mea întâlnire cu traseul MBM, despre care las scris că este ”obligatoriu” pentru orice biciclist care vrea să orneze și cu adrenalină și sudoare à la concurs experiența pe Via Transilvanica.

Pe cei 77 de kilometri din ziua cu numărul 12 am pedalat timp de cinci ore și un sfert, diferența de nivel fiind de aproape 1.600 de metri. Timp de mai bine de alte patru ore am admirat ceea ce Via Transilvanica ne-a adus în fața ochilor.

Am încărcat bateria pe traseu preț de aproape o oră cât timp am mâncat la Mediaș, astfel încât mi-am permis ca în ultima parte a zilei să folosesc din plin treapta a doua de asistență din cele patru (Tour pentru motoarele Bosch), iar la final de zi să mai rămân cu o rezervă de mai bine de 30%.

Am parcurs o astfel de distanță și pentru că ultimii aproximativ zece km i-am parcurs pe asfalt: ploaia care a căzut deasupra zonei Târnava – Copșa Mică atunci când noi coboram în Mediaș a lăsat drumurile înecate pe alocuri în noroaie extrem de greu de ocolit fără a-ți încărca roțile, angrenajul și supărările.

Toată aventura poate fi citită mai jos:

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa – fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Pe toată Via Transilvanica, ziua 9. ”Acesta este tot secretul: să ne cunoaștem”

Pe toată Via Transilvanica, ziua 10. Am gonit din ținutul lemnos al secuilor în cel de piatră al sașilor: ne apropiem de casă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 11. Am ajuns la Sibiu: pe coline răsar castele și biserici fortificate