Povestea opincilor cu păr, legenda spune că puteau arăta direcția purtătorului. Și realitatea războiului economic dintre sași și românii din Mărginimea Sibiului

Primul articol vândut din Transilvania în Țara Românească a fost opinca, începutul fiind făcut de Nicolae Ghib Simion, care-și avea turmele în munţii Mălăieşti, proprietate sălişteană dincolo de graniţă, scrie Axente Banciu în cartea ”Roiri Săliștene”.

Plecat cu oile, el a văzut că ţăranii de acolo poartă opinci din piele de porc cu păr, neprelucrată, şi, făcând comparaţie cu opincile care se lucrau în Sălişte, din piele tăbăcită, și-a dat seama că e rost de o afacere.

Astfel, că de fiecare dată când se întorcea la turmele lui, ducea cu el mai multe perechi pe care le vindea la preţ foarte bun. „Din Ţara Românească aducea porci şi berbeci pe care-i vindea sălămarilor din Sibiu", scrie Axente Banciu.

Câștigurile avantajoase obţinute prin comerţul ambulant au determinat ulterior pe mulţi sălişteni să-i urmeze exemplul.

Caravane întregi de căruţe încărcate cu mărfuri, opinci, hamuri, curele şi alte articole din piele, apoi foarfeci pentru tuns oi, frânghii, ploşti, clopote, fiare pentru împiedecatul oilor și multe altele luau drumul Ţării Româneşti, mulţi dintre noii comercianți renunțând treptat la oierit.

Așa începe povestea unui obiect nefolosit astăzi, însă care a dezvoltat numeroase comune din zona Mărginimii Sibiului.

Acest lucru a fost sesizat de sașii din Sibiu, care au încercat să oprească afacerea. Românii au ripostat și, când nu au mai avut ce face, s-au mutat în Râmnicu Vâlcea și au continuat producția acolo.

Citește și:

Moda de la 1700 din Transilvania. Un document din biblioteca universității din Graz arată cum se îmbrăcau sibienii acum 300 de ani. Designer sibian: ”Tradiția, mândria locală și identitatea etnică au contribuit la păstrarea imaginii de odinioară”

Breasla pielarilor și tălparilor din Sibiu vs. tăbăcarii din Săliște

În Săliște, la începutul anilor 1800, se dezvolta o industrie a prelucrării pielii. Se făceau aici opinci, curele, hamuri pentru cai, produse datorită cărora locuitorii de aici s-au putut dezvolta.

Sașii din Sibiu au încercat să oprească meșteșugul, nemulțumiți că produsele fabricate în Săliște inundau piețele din Transilvania, asta dincolo de exportul de peste munți, iar produsele lor intrau în concurență cu cele fabricate în cetate. O concurență câștigată de sălișteni, care produceau mult mai ieftin. De exemplu, o pereche de opinci fabricate în Sibiu costa 1 zlot (florin). Cele produse în Săliște costau incomparabil mai puțin. Și evident, că se cumpărau mult mai bine.

Breasla pielarilor sibieni au alertat autoritățile și mai mulți producători din Săliște au fost reținuți și acuzați de contrabandă.

Erau acuzați că aduc piei de porc din Țara Românească fără să plătească vamă, foloseau piele fără să fie avizată sanitar, spuneau ei, iar produsele lor le blocau piața ”legală”.

Românii s-au plâns și ei autorităților, iar istoria nu consemnează un sfârșit juridic al poveștii. Se spune că săliștenii au continuat să fabrice opinci „de contrabandă”. În plus, mulți producători din Săliște s-au mutat în zona Vâlcei și au continuat să producă acolo.

Citește și:

Welt: Dracula vorbea limba germană. Un capitol șters din cartea lui Bram Stoker arată că povestea cu vampiri avea loc inițial în Stiria, Austria, nu în Transilvania

Statul dă, statul ia

Această negustorie pe rază întinsă în satele românești din Transilvania a avut legătură cu măsurile luate în a doua jumătate a veacului al VXIII-lea de guvernele vieneze pentru sporirea industriei indigene burgheze și țărănești și intensificarea comerțului, chiar neținând prea mult seama de privilegiile breslelor, se notează în studiul ”Obștea opincarilor din Săliște”, apărut în Anuarul Institutului de Istorie Națională, 1936-1938, scris de I. Moga.

După moartea lui Iosif II însă, restabilirea vechilor privilegii aduce cu sine eliminarea treptată din târgurile de țară a acelora care prin mărfurile lor puteau aduce vreo atingere monopolului exercitat de bresle. Împotriva acestei excluderi opincarii mărgineni nu puteau protesta, fiindcă „n’aveau drepturi de «țehiu»”, adică de breaslă.

Astfel că a trebuit să-și desfacă marfa lor doar prin satele de sub munte și mai cu seamă la târgul săptămânal din Săliște.

La acest târg se aprovizionau toate satele din împrejurimi și venitul strâns din vamă era destinat „spre înzestrarea școalei noastre a satului”.

Succesul acestor târguri atrage din nou atenția celor din Breasla pielarilor și a tălparilor din Sibiu, astfel că au încercat să blocheze întregul comerț. Motivul: mărginenii cumpărau de la opincarii lor opinci cu păr, le rădeau și le argăseau, lucru pe care numai breslașii pielari din Sibiu aveau dreptul să-l facă.

Astfel că autoritățile din Sibiu s-au prezentat în 4 decembrie 1826 la târgul din Săliște și au sechestrat opincile cu păr, chemând la răspundere la Sibiu pe fruntașii comunei, sub învinuirea de «contrabandă».

„Noi jeluitorii cei mai din jos iscăliți, opincarii din satul Săliște, ne plângem și arătăm la Cinstitul Magistratum al Sibiiului, cum că fiind satul nostru supt munte în loc pietros și pădureț, rece și iernatec, n’avem hotar bun că-i strâmt și sterp de nu să fac bucatele cu care să ne hrănim noi și copiii noștri cei săraci, că hrana noastră și portul ne ieste acesta, meșteșug opincăria, — pe care-o avem dela moșii și strămoșii noștri rămas de ne-am hrănit până acuma noi și copii noștri, că dintr’acesta meșteșug am plătit contribuția împăratului, dintr’acesta ne-am ținut casele, dintr’acesta ne-am hrănit copiii, și dintr’acesta am împlinit toate lipsele împăratului și ale satului, la ce ne-au poruncit până acuma înălțatul împărat și de toată persoana de om am plătit 30 creițari de argint de om”, se specifică în plângere.  

Citește și: 

FOTO Ultimii 80 de ani de „1 Mai” la Sibiu: de la mitingurile de 30 de mii de oameni din anii 50, la apatia din anii 90 și micii din Dumbrava anilor 2000. În 1945: ”Pregătiţi-vă pentru lumea nouă, progresistă!”

Citește și:

Paștele, acum peste 170 de ani, în primele ziare în limba română: ”Paștile noastre afară de numire nu au nici o legătură cu Paștile Evreilor”. De unde avem ouă roșii: ”Îndată s-au roșii toate lucrurile, ce aveau evreii prin casele lor”

Producătorii s-au mutat în Râmnicu Vâlcea

Pe fondul unui război vamal între Transilvania și Țara Românească, românii din Mărginime recurg la o altă strategie de a-și putea vinde obiectele.

Astfel că trecerea în Ţara Românească a articolelor fabricate în Sălişte s-a făcut un timp prin „vama cucului", adică poteci ascunse peste munţi. Apoi fiind acuzaţi de contrabandă, săliştenii au renunţat la comerţul clandestin.

Au găsit rapid o altă soluție. Mulți s-au stabilit definitiv peste granița deschizând ateliere mai întâi la Râmnicu Vâlcea, apoi răspândindu-se treptat în toată Ţara Românească.

Cea dintâi tăbăcărie la Râmnicu Vâlcea a fost deschisă de săliştenii Dumitru şi Constantin Hanciu, în anul 1886, având ca tovarăş specialist pe Moritz Schlandt din Braşov. Apoi Nicolae Lupaş s-a stabilit tot aici, îndeletnicindu-se cu prelucrarea pieilor.  O nouă fabrică de tăbăcărie în aceeași perioadă, la Râmnicu Vâlcea, deschide Constantin Popa în tovărăşia lui Friederich Kleinrath, scrie Ștefan Palada în „Contribuţii la cunoaşterea dezvoltării istorice a meșteșugurilor legate de prelucrarea pieilor în Săliştea Sibiului”.

Citește și:

Istoria Mărginimii, așa cum era văzută acum 90 de ani: ”Oameni tăcuți, neîncrezători și dârzi”. Povestea lui Vlad din Poiana, fost barman în America, ce prelucra în 1935 peste 3 milioane de litri de lapte și exporta brânză în Elveția

”Părul de pe opincă îi arăta drumul cum se zbârlea părul”

Adrian David are 27 de ani și este profesor de istorie la școala din Avrig și unul din puținii producători de opinci. A înființat și un muzeu, cu banii strânși din bursa de la facultate, chiar în casa în care locuiește, pe care îl poate vizita oricine, gratis, relata Consiliul Județean în 2023.

El spune că opincile fabricate din piele cu părul animalului lăsat pe ele aveau puterea de a-l orienta pe cel care le purta.

„Se zice că în Munții Făgărașului trăia odată un cioban care a fost prins iarna de un viscol greu, cu turma de oi. Avea doar opinci de vară, din piele netedă, și aluneca rău pe zăpada înghețată. N-a mai putut merge. Atunci a jupuit o capră bătrână care murise de frig și a croit din pielea ei două opinci cu părul în afară. Din clipa aia, a început să meargă mai bine, nu mai aluneca, și zicea că părul de pe opincă îi arăta drumul cum se zbârlea părul, așa era valea, așa era și vântul. S-a întors cu bine acasă și le-a spus la toți că opinca cu păr te ferește de rătăcire, dar numai dacă e făcută cu mintea limpede, nu cu lăcomie”, povestește el.

Citește și:

Ultima invazie a tătarilor în Transilvania: erau însoțiți de moldoveni, iar sașii au dat vina pe românii din Ardeal, acuzând că-i ghidează spre orașele lor. Și după 40 de ani, fiecare al 10-lea bărbat din sat stătea de pază în munți

Săliștea, mai tânără sub autoritatea Sibiului decât restul comunelor din jur

Relația bună a săliștenilor cu localitățile din Țara Românească are și o explicație istorică.

Mult timp Săliştea, făcînd parte din ducatul Amlaşului, a fost în posesiunea domnilor Ţării Româneşti, asupra căreia Universitatea săsească din Sibiu urmărea să-și extindă stăpânirea. Iar asta s-a realizat abia în anul 1469.

Relaţiile săliştenilor cu populaţia situată pe versantul sudic al Carpaţilor s-au menţinut foarte strânse şi după trecerea Sălişte sub administraţia Magistratului din Sibiu.

Plaiurile mărginene fiind neîndestulătoare pentru numărul mare de oi, i-a îndemnat să-şi îndrepte turmele peste graniţă.

„La aceasta se adaugă insistenţa cu care saşii din Sibiu îşi revendicau drepturile exclusive asupra munţilor ceea ce a cauzat un lanţ de procese între sălişteni şi sibieni, cu toate că prin «bula aurea» de la 1222 dată de regele Ungariei Andrei al II-lea, li se dădea deopotrivă saşilor şi românilor dreptul de stăpânire asupra pământului aflat în folosinţă precum şi asupra munţilor”, scrie Ștefan Palada.

Astfel că oierii sălişteni se bucurau de privilegii în Ţara Românească, iar în baza unei vechi tradiţii, ei fiind scutiţi şi de unele taxe.

Citește și:

Economia Sibiului, acum 300 de ani. ”Multinaționalele” produceau covoare, sticlă, praf de pușcă, bere... Zeci de fetițe de la orfelinat munceau în fabrica de mătase a unui italian

Casă construită acum 600 de ani în Sibiu, pe model venețian. Imobilul de pe Vopsitorilor nr. 13 are fundația așezată pe piloni de stejar. ”Din talpa fundației, în jos, se vedeau trunchiuri”

Cum era Sibiul văzut de bucureșteni, la 1900: ”Toţi bălai, toţi cu ochii albaştri, toţi chipeşi”. ”O regulă și o curățenie cum rar se pot vedea în alte părți”

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

Nunta în Sibiu, acum 400 de ani. Sașii au făcut o lege a decenței: se mânca doar varză cu carne, o friptură, alte două feluri de mâncare gătită, orez și pâine cu cașcaval

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Rezultatele analizei scrisorii lui Vlad Țepeș, ținută la Sibiu: Domnitorul suferea de hemolacrie, o boală care îl făcea să aibă lacrimi amestecate cu sânge

Istoria cinematografului sibian: Acum 95 de ani exista în Sibiu centru de închiriere a filmelor pentru acasă. Primele filmări din Sibiu

Școala în Sibiu, în urmă cu fix 140 de ani: La 12,30 se servea supă și carne de vită. Se studia religie, morală, română, maghiară, matematică, legumărit și economia casnică

Fotografii color cu Sibiul de acum 80 de ani, găsite într-un târg din Cluj. ”Este primul caz cunoscut de fotograf român care folosea film Agfacolor în anii 1940”

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Nicu Ceaușescu, ultimul prim-secretar al județului: ”Modul de a fi al omului din Sibiu este altfel decât în alte părţi”. Reconstituirea ultimilor lui ani, în Sibiu

Spionul sibian care l-a trădat pe Ceaușescu: de la gândacii de Colorado strânși acasă, căsătoria respinsă de securitate și până la întâlnirea cu Khomeini și viața în SUA. ”Nu aș mai intra în DIE”

Boierii olteni, la cumpărături în Sibiu. Shopping, acum 300 de ani: trimiteai scrisoare și îți venea pachetul acasă. Mai târziu au apărut și reclamele tipărite

De ce e Copșa Mică de fapt mare și cât e Bogatul Român de sărac. Plus numele schimbate ale unor localități din Sibiu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi