S-au întâlnit un ministru, președinți de CJ, o seamă de primari și pădurari și Via Transilvanica. Câteva idei

Alături de Alin Ușeriu, președintele asociației care a creat Via Transilvanica, și de ministrul Mediului, Barna Tánczos, au venit la sfârșitul săptămânii trecute, la Mediaș, numeroși primari, silvicultori și președinții a două consilii județene, cea de la Sibiu și cel din Alba. Scopul întâlnirii: avem o Via Transilvanica, cum o folosim în continuare?

După 1,7 milioane de euro investiți din donații și sponsorizări și după munca de patru ani a sute de voluntari și reprezentanți ai autorităților, Via Transilvanica a devenit primul proiect național reprezentat printr-o cale de lungă distanță, într-un mod simplist spus. O realizare unanim apreciată, realizată de un ONG, dar care poate continua să există cu succes doar dacă și autoritățile de pe ”drumul care unește” se implică în menținerea acesteia. 

Și pentru că e un proiect național peste puterile asociației și voluntarilor care l-au construit, reprezentanții Via Transilvanica au demarat o serie de întâlniri cu administrațiile locale și silvicultori. Cărora le-a fost reamintit, mai întâi, ce înseamnă Via Transilvanica pentru România. Printre altele, Alin Ușeriu a dat exemplu articolului publicat de Agenția France Press despre inaugurarea acestui proiect, articol cu peste patru milioane de citiri. ”A fost preluat de 1.300 de publicații. Adică am ajuns în locuri în care nici nu ne gândeam”. 

Iar ceea ce poate deveni în continuare este un exemplu de dezvoltare prin resursele deja existente. ”Un drum de mare distanță pune în evidență o țară așa cum nu o face nimic altceva. Noi vom spera într-un flux de 30-40 de oameni pe zi în imediata apropiere”, le-a mai descris Alin Ușeriu, celor care încă n-au aflat cum o astfel de potecă aduce dezvoltare în sate altfel ocolite, a creat o admirabilă carte de vizită pe care România o primește gata machetată și – mai ales – unește spiritele țării într-un mod neînfăptuit până acum.

Câteva exemple. Apoi tăcerea

Întâlnirea de la Mediaș, de la finele săptămânii trecute, a venit după cea organizată la Tășuleasa Social și, mai apoi, la Târgu Mureș, în același format. Barna Tánczos, ministrul Mediului, și-a prezentat echipa și susținerea pentru ca acest traseu să capete un statut de importanță națională. Traseu care, în județul Sibiu străbate 110 km, intrând în județ prin Florești și continuând prin Mălâncrav, Nou Săsesc, Copșa Mare, Biertan, Richiș, Mediaș, Bazna, Târnava, Copșa Mică, Axente Sever, Șeica Mică și Micăsasa.

Pentru ca Via Transilvanica să nu devină ”cooperativa lucrului degeaba”, proiectul are nevoie să-i fie înțelese pericolele. Cum ar fi exploatările forestiere în cadrul cărora TAF-urile distrug zeci de kilometri de potecă transformând-o într-o experiență total opusă ideii acestui proiect. Sau deteriorarea standardelor de siguranță. Un pericol în acest sens fiind și câinii scăpați de sub controlul unor ciobani.

Sunt și exemple bune și foarte bune. Cum ar fi cel din toamna trecută, când Alin Ușeriu se afla în drumeția prin care a parcurs, pe jos, toată Via Transilvanica. Și când, apropiindu-se de Mediaș, a văzut în fața sa tineri care măturau, la propriu, calea: era pentru pregătirea Mediaș Bike Marathon, concursul de biciclete al cărui traseu îl împărtășește pe alocuri și Via Transilvanica.

Iar asta se întâmpla în județul în care, cu doi ani în urmă, autoritățile arătau că de vor să se opună, apoi o pot face cu mare succes. ”În județul Sibiu nu că n-am fost ajutați de silvicultori, dar au făcut tot ceea ce au putut să nu facem acest traseu. Eram cu 20 de oameni cu lopețile pregătite, cazați și așteptam. Pentru că protocolul semnat cu Regia națională Romsilva nu a ajuns în teren, nu eram lăsați să lucrăm. Iar când pădurarul vrea să respecte legea, să te ferească bunul Dumnezeu”, și-a amintit Alin Ușeriu.

Lucrurile s-au schimbat, a dat asigurări Ilie Troancă, directorul Direcției Silvice Sibiu. ”Directorul general al Romsilva ne-a dat dispoziția de a trece în condicile tuturor pădurarilor obligația de a menține traseul. Direcția Silvică Sibiu se mândrește cu acest proiect”.

Traseul din pădurile Sibiului va fi protejat de pădurari, dă asigurări directorul Direcției Silvice

”Acum suntem frați de cărare. Totul este șters cu buretele, după inaugurarea de la Biertan. Ceea ce îmi doresc e să ne aducem aminte că lucrurile sunt un picuț mai complexe”, a arătat Alin Ușeriu.

Iar după discuțiile inaugurale, când a venit rândul primarilor și silvicultorilor să arate cum văd lucrul cu acest proiect, în sală s-a așternut liniștea. La propriu. Nimeni n-a mai avut nimic de zis: primari și silvicultori, cu ordinul de deplasare în mână pentru a fi semnat, simțeau că au bifat întâlnirea în fața ministrului și așteptau un semn de final, să poată pleca.

”Dacă nu merge cu frumosul...”

Barna Tánczos este singurul membru al Guvernului care de la bun început și-a arătat adeziunea față proiect: a participat la inaugurări, a alergat o zi întreagă prin ploaie, a participat timp de trei zile alături de cei de la Via Transilvanica în întâlnirile cu autoritățile locale.

Spune că a fost convins să se implice după ce a perceput amploarea ideii, sutele de voluntari implicați și determinarea fraților Ușeriu. ”Apoi spiritul Via Transilvanica: pentru mine a fost o surpriză uriașă cum au reușit să prindă toată istoria Transilvaniei în câteva mesaje clare, seci, dar care ating exact spiritul transilvănean. Drumul care unește comunități, drumul care unește regiuni cu o istorie diferită și care au ajuns într-un stat precum România, deși au parcurs sute de ani de istorie sub imperii diferite”.

Barna Tánczos (primul rând) nu doar că a alergat pe Via Transilvanica, dar participă și instituțional la asigurarea calității proiectului

Liniștea din sala de la Mediaș în momentul în care și șefii locali ar fi trebuit să își dovedească implicarea o interpretează drept o atitudine rezervată, generată din teama de necunoscut. ”Ce se poate întâmpla dacă vin foarte mulți și văd pădurile noastre, ce se întâmplă dacă vin foarte mulți și văd satul nostru așa cum este? Această atitudine rezervată am constatat-o și este exact capitolul la care trebuie să lucrăm și vreau să lucrez personal. Să îi conving pe ceilalți că nu trebuie să se teamă, de exemplu, dacă vine cineva și vede gardul stricat. Nu e o problemă dacă vine cineva și vede că nu toate străzile sunt făcute. Pentru că așa e România. Nu trebuie să ne fie frică să arătăm inclusiv aceste adevăruri. Au fost foarte multe dispute – în anumite zone înțeleg chiar conflicte instituționale și o lipsă de comunicare cu personalul silvic. Pot să îi asigur pe cei care iubesc Via Transilvanica asupra faptului că vom lucra și pe partea de comunicare și pe partea de dispoziții de sus în jos și la partea de a cere propuneri și soluții de jos în sus. Pentru că așa am început în fiecare zi: spuneți-ne cum vreți să fie, cum vreți să lucrați cu cei care vin pe Via Transilvanica, cum vreți să interacționați cu turiștii. Acolo unde nu va veni de jos în sus soluție, se va impune de sus. Asta e situația. Dacă nu merge cu frumosul, trebuie să intervenim pe cale instituțională prin dispoziții”, descrie în mai multe cuvinte ministrul Mediului.

La Sibiu, Tudor Mihalache, primarul din Copșa Mică, și Timotei Păcurar, primarul din Micăsasa, sunt printre cei mai mari susținători ai Via Transilvanica. Precum astfel de aleși, mai sunt și alții, chiar dacă nu oficial declarați, vede ministrul. ”În foarte multe discuții directe, personale, fără microfon în mână, am văzut o apreciere pentru ceea ce înseamnă Via Transilvanica. Vom crea masa critică și vom ajunge la un atașament al celor de pe plan local față de acest proiect. Sunt convins”.

Anul acesta, Via Transilvanica va avea un statut special

Pentru a asigura viitorul proiectului, ministrul Mediului spune că Via Transilvanica trebuie să primească un statut special și prin act normativ. Iar acest lucru se va întâmpla anul acesta, ”cu siguranță”.

”Oferirea acestui statut special trebuie să treacă prin prisma Ministerului Mediului, nu a Turismului. Vrem să arătăm mediul valoros, pădurea valoroasă, peisajele superbe și zonele protejate ale României. Am început discuțiile cu colegii, căutăm varianta juridică, să vedem dacă va fi ordonanță de urgență, dacă e lege sau hotărâre de Guvern și ce va însemna acest statut special și până la ce nivel de protecție se poate merge în momentul în care avem o dungă foarte lungă și îngustă care trece prin România. Nu este o arie protejată, un parc național, un habitat: este o fâșie lungă de 1.400 de km, deci e o provocare și pentru noi, deoarece așa ceva nu a existat în România și nu a fost conferit un statut special unui traseu turistic”.

Alin Ușeriu: ”e mentalitatea”

Președinte al Asociației Tășuleasa Social, de 23 de ani Alin Ușeriu împinge cu echipa lui tot felul de proiecte, de la cele de mediu – împăduriri, Pădurea pedagogică –, la cele sociale – Camionul de Crăciun ori Școala Pedagogică.

Prin Via Transilvanica spune că lucrurile au ajuns la un alt nivel, pe care nu îl mai poate gestiona. ”Din noiembrie, știm sigur că proiectul Via Transilvanica este mult prea mare. Toate organizațiile își doresc un proiect de relevanță mare, dar foarte puține știu, bănuiesc sau intuiesc ce le așteaptă când acest proiect vine. Acum nu mai vorbim de un proiect al unei organizații, ci de o infrastructură națională care are nevoie de niște reguli: de calitate, de siguranță, de mentalitate. Acestea nu avem cum să le facem noi. E «cooperativa lucrului degeaba» dacă eu mă duc să repar ce a stricat TAF-ul, dacă mă duc eu să mă bat cu ciobanul care nu mai știe să își controleze câinii agresivi, dacă teritoriul acesta de luptă care este asfaltul a fost pus acolo fără niciun un fel de regulă, nici de mediu, nici de oportunitate și prioritate, de nu știe nimeni ce ai acolo”, descrie Ușeriu câteva din zonele în care este așteptată implicarea autorităților.

Întrebat de reacția de la Mediaș, impresia este că mai trebuie lucrat pe partea de mentalitate. ”Pot spune că a fost un pic cam prea multă liniște în sală. Ceea ce înseamnă o nepunere în acord cu problemele pe care le-am ridicat noi. Deci e mentalitatea”. Una care intră în contradicție cu deschiderea clamată peste tot față de societatea civilă.

Sprijinul ministrului Mediului – căruia i-a transmis că sunt inclusiv în rândurile Tășuleasa Social membri care nu sunt de acord cu politicile sale – este mai mult decât binevenit. ”Ne-a ajutat să strângem laolaltă un cheag de autorități care sunt dispuse să asculte despre Via Transilvanica. Pentru că, totuși, forța unui ministru este mult mai mare decât cea a unui ong-ist. Via Transilvanica este un proiect cu care ne facem în sat de ”tătă-minunea”, pentru că nu mai putem noi, de la Tășuleasa Social, să asigurăm siguranța, calitatea, prioritatea, reguli care trebuie schimbate de autorități. Iar mie acesta mi se pare un pas uriaș pentru că este prima dată când noi, cei din partea ONG-urilor, avem un instrument de negociere real cu autoritățile. Altfel, îl avem pe cel beligerant. Cea mai mare bunăstare a asociației Tășuleasa Social a fost atunci când strigam «hoții!». Veneau bani din toate părțile. Când am încercat să construim, am observat că nu mai e interesant, că like-urile nu mai sunt așa de multe, că în teren e greu, că hoții aceia despre care strigam poate nu au fost toți hoți, că sunt probleme mult mai complexe”, mai spune Alin Ușeriu.

”Nu avem ce pierde”

Lupta pentru ca Via Transilvanica să obțină statutul de proiect de interes național este văzut de Alin Ușeriu drept una de etapă. ”Cu 1,7 milioane de euro, care înseamnă trei km de drum agricol, noi am făcut un proiect de relevanță mondială. Și am dat socoteală pentru fiecare leuț, că nu primești de la donatori, dacă tu nu justifici. Dar, în același timp, nu putem merge la nesfârșit într-o formă de influență fără să nu avem niciun pic de putere. Statutul de proiect de interes național, care este – din punctul meu de vedere – o inițiativă foarte bună, este un statut pe merit. Și atunci avem și noi o iconiță pe care o putem arăta: «domnule primar, nu e orice proiect, e primul drum de lungă distanță din România de interes național». Și va fi și mondial, la un moment dat, acolo vrem să ne ducem”.

Tibi Ușeriu (stânga) și Alin Ușeriu (dreapta) fotografiindu-se cu un cetățean german care a terminat de parcurs pe jos Via Transilvanica înainte cu o zi de a o termina și cei doi frați

Determinarea lui Alin Ușeriu pentru proiectul care a fost inaugurat în octombrie, anul trecut, este cât se poate de clar exprimată. ”Nu putem rămâne pasivi, să vedem cum toată munca se irosește – și asta este o amenințare, practic: noi nu avem ce pierde. Tot ceea ce am avut - casele noastre, familiile noastre, resursele noastre - sunt puse aici, în activitățile pe care le avem. Nu pierdem nicio funcție, ce să pierdem? Și mai e ceva: proiectul este pierdut demult, noi nu-l mai putem opri. Dacă m-aș duce acum să scot bornele – pe lângă faptul că ar fi o utopie, deoarece n-am resursele necesare – atunci va transforma de-adevăratele cărarea într-una de pelerinaj, pentru că ar avea componenta de victimă. Așa că, în momentul de față, energia ne-o dă proiectul. Proiectele bune dau energie”.

 

O serie de reportaje de pe traseul de 1.400 de km pe care Via Transilvanica te poartă din nordul țării până la Dunăre, puteți citi în articolele de mai jos

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Pe toată Via Transilvanica, ziua 9. ”Acesta este tot secretul: să ne cunoaștem”

Pe toată Via Transilvanica, ziua 10. Am gonit din ținutul lemnos al secuilor în cel de piatră al sașilor: ne apropiem de casă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 11. Am ajuns la Sibiu: pe coline răsar castele și biserici fortificate

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 12 ne-a purtat tot prin Sibiu. Și ce Sibiu...

Pe toată Via Transilvanica, ziua 13. Ne-au petrecut doi primari, ambii sibieni, și am sfârșit rătăcind noaptea prin pădure

Pe toată Via Transilvanica. După două săptămâni, drumul care unește ne-a ținut o lecție de istorie

Pe toată Via Transilvanica, ziua 15. Așa cum nu prea ar trebui să fie

Pe toată Via Transilvanica, ziua 16. Când nu ploaia, ci un majorat din sat ne-a scurtat tura

Pe toată Via Transilvanica, ziua 17. Am ajuns unde s-au zămislit basmele: în sălbăticiile dinspre Sarmisegetuza Regia

Pe toată Via Transilvanica, ziua 18. Am trecut de 1.000 de km și toți au ținut să ne sărbătorească

Pe toată Via Transilvanica, ziua 19 (și 20). Prin Poarta de Fier a Transilvaniei am trecut din Țara Hațegului în Banat

Pe toată Via Transilvanica, ziua 21. Prin „satul-fantomă”, al cărui ultim bătrân a fost omorât de o mașină la prima lui ieșire la oraș

Pe toată Via Transilvanica. O simfonie de trei zile

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi