A fost descoperit întâmplător.
În iarna anului 1848/1849, printre ruinele Bazilicii Sfânta Maria din Székesfehérvár, au fost descoperite cinci morminte. În cele cinci morminte se aflau șase schelete, patru adulți și un copil încă nenăscut.
Pe 5 decembrie 1848, muncitorii care executau niște reparații au dat peste un sarcofag de marmură, în care au găsit o regină, cu coroană pe cap și un inel de aur pe deget. Un alt sarcofag de marmură a fost descoperit pe 12 decembrie și, odată deschis, a scos la iveală un rege încoronat.
La dreapta mormântului regal, pe 13 decembrie, a fost descoperit un alt mormânt, cu un schelet masculin. În al patrulea mormânt, la picioarele cuplului regal, pe 14 decembrie, printre resturile unui sicriu de lemn, au fost găsite osemintele unei femei de 20-30 de ani, cu oasele unui făt de 7-8 luni în pelvis: femeia murise în timpul sarcinii.
În cele din urmă, în al cincilea mormânt, s-au găsit urme de sicriu de lemn, cuie de fier, cercuri de fier și fragmente de schelet zdrobit.
Așa a început studiul unuia din cei mai importanți regi ai Ungariei, Béla al III-lea. După o pauză de aproape 200 de ani cercetătorii maghiari au făcut ample analize asupra osemintelor și au descoperit părți esențiale despre istoria Ungariei. Așa au redescoperit chipul, exact așa cum arăta, al regelui despre care se spune că a ajuns și în Sibiu.
Toate aceste date apar într-un studiu care și-a propus să-l înfățișeze exact cum arată pe regele căruia Sibiul îi datorează actul de naștere. ”Reconstrucțiile faciale ale lui Béla și Anna din Antiohia”, se numește acesta, și este semnat de Bardócz András, Gábor Emese și Szabados, György.
STUDIUL POATE FI CONSULTAT AICI
Citește și:
Citește și:
Cine a fost Béla al III-lea
Nu s-a născut pentru a domni.
Tatăl său a fost regele Géza al II-lea (1141–1162), iar mama sa, regina Eufrosina, din dinastia Rurik, fiica marelui cneaz Mstislav I de Kiev.
Numele său a păstrat amintirea bunicului său, regele Béla al II-lea (cel Orb). Prințul Béla a crescut într-o familie numeroasă; fratele său, viitorul rege Ștefan al III-lea (în perioada 1162–1172), doi frați mai mici, Géza și Árpád (care a murit tânăr), precum și patru surori.
Regele Géza a decis succesiunea încă din 1152, când l-a numit pe fiul său cel mare co-domnitor, dar și-a crescut cu grijă și copiii mai mici.
Béla a învățat latina și, în jurul anului 1161, tatăl său l-a numit conducător al Mării (Croația, Dalmația).
După moartea lui Géza al II-lea, a fost martor la conflictele pentru tron dintre fratele său și unchii săi susținuți de bizantini. Ajunge rege după moartea fratelui său, iar de la început a întâmpinat o opoziție puternică, deoarece regina mamă Eufrosina dorea ca fratele mai mic al lui Béla, prințul Géza, să devină rege.
Conflictul intern a fost rezolvat fără vărsare de sânge. Domnia sa de 24 de ani a marcat o epocă de glorie pentru Regatul Ungariei. Războaiele maghiaro-bizantine au încetat, pacea a domnit pe teritoriul țării, iar Béla al III-lea a restabilit integritatea teritorială a statului și a început chiar să se extindă în Balcanii de Nord.
Regele Béla al III-lea (cel Mare) a contribuit la îmbogățirea culturii maghiare nu numai în timpul vieții sale, ci și în posteritatea sa, care a început o nouă fază la 12 decembrie 1848.
Citește și:
Citește și:
Oasele regale, investigate genetic. S-a descoperit că cele mai apropiate rude ale regelui se găsesc acum printre bașchirii din Rusia
Osemintele regale nu au fost păstrate cu grijă.
Au fost transportate la Pesta, imediat după ce au fost descoperite. Unul din scheletele descoperite atunci a dispărut. Au dispărut și oasele femeii care purta un făt. Au rămas doar resturile acestuia.
Potrivit primelor studii, rudimentare, de la finalul anilor 1800, acolo ar fi fost descoperit mormântul regelui Kálmán Cărturarul (1095–1116) și al primei sale soții, Felicia de Hauteville.
Planul de investigare genetică a Casei Árpád, din care făcea parte Béla al III-lea a fost propus de dr. Miklós Kásler, pe atunci director general al Institutului Național de Oncologie, în 2012.
În 2014, după ce au obținut acordul scris al lui Péter Erdő, Arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, au fost deschise sarcofagele din secolul al XIX-lea aflate în Biserica Adormirea Maicii Domnului (Biserica Matia) din Buda, pentru a putea efectua investigațiile genetice ale Casei Árpád pe baza osemintelor lui Béla al III-lea și Anna, care fuseseră reînhumate acolo.
Pentru a consolida credibilitatea științifică a cercetării, Miklós Kásler a implicat în studiu colaboratori de la un institut științific german de reputație incontestabilă (Historische Anthropologie und Humanökologie, Johann Friedrich Blumenbach Institut für Zoologie und Anthropologie – Georg August Universität, Göttingen)
În 2014 s-a realizat o tomografie computerizată (CT) a craniilor lui Béla al III-lea și Anna la Centrul de Imagistică Oncologică și Diagnostic Invaziv al Institutului Național de Oncologie.
În 2018 a apărut un realizat de o echipă internațională de cercetători, după cercetarea genetică a oaselor regale.
Acesta a arătat că cromozomul Y al lui Béla al III-lea aparține haplogrupului R1a, care este foarte răspândit din Asia de Sud până în Siberia de Sud și Europa Centrală.
Pe baza acestui studiu științific, a fost elaborată o analiză publicată în 2020 (tipărită în 2021), care a elucidat originea filogenetică a Casei Árpád prin secvențierea genomului ADN-ului provenit din rămășițele scheletice ale lui Béla al III-lea și ale altor 8 persoane.
Analiza cromozomului Y a stabilit că Béla al III-lea aparține haplogrupului R-Z2125, o subgrupă a R1a, care este frecventă în zona Asiei de Sud-Centrale, dar răspândită și în Iran, în regiunea Volga-Ural și Caucaz.
S-a constatat că cele mai apropiate rude ale Casei Árpád se găsesc în cel mai mare număr printre bașchirii din Rusia, dar răspândirea este frecventă și în nordul Caucazului.
”Cartografierea filogenetică de înaltă rezoluție a haplogrupului R-Z2123 indică o origine a primei dinastii regale maghiare de acum aproximativ 4500 de ani în regiunea râului Amu Darya (astăzi: nordul Afganistanului) și identifică pe bașchiri ca fiind cei mai apropiați veri”, se precizează în studiu.
Un alt punct de referință a fost atins în 2022, când a fost confirmată autenticitatea unei relicve craniene vechi de peste 900 de ani. Potrivit studiului lui Gergely Varga și colaboratorilor, s-a reușit izolarea ADN-ului de bună calitate din relicva păstrată în hermă a regelui Sfântul Ladislau (1077–1095) și s-a stabilit o înrudire de gradul cinci pe linie paternă cu Béla al III-lea.
Rezultatul lor corespunde, în mare, faptului genealogic că Béla al III-lea era strănepotul fratelui lui Sfântul Ladislau, regele Géza I (1074–1077).
Ulterior, un alt studiu, bazat pe date radiologice au reconstituit fețele regelui și a reginei.
”Pe baza scanărilor CT, am realizat fotografii pentru studiu, apoi am comandat un mulaj din plastic imprimat 3D al craniului. Dintre diversele opțiuni, am ales cea mai precisă tehnică din punct de vedere tehnic și cea mai nouă, mai stabilă și mai precisă metodă de imprimare, SLA (stereolitografie): un proiector laser proiectează imaginea într-un rezervor de lichid fotoreactiv, ceea ce solidifică materialul.
Dimensiunile craniului de plastic au corespuns perfect cu cele ale craniului original.
Apoi am realizat un model FDM (fuse deposition modeling) ca verificare, a cărui esență este că aparatul extrudează un filament de acid polilactic printr-o duză fierbinte, iar filamentele se depun în straturi pentru a forma modelul. Astfel, am avut la dispoziție trei cranii 3D realizate prin trei tehnici diferite, iar pe baza comparării lor cu scanările CT și fotografiile craniului original, ultimele două s-au dovedit a fi identice și precise”, se precizează în studiu.
Pentru reconstituirea fețelor, s-au folosit 50 de puncte antropologice, anatomice și de reconstrucție facială.
Cine sunt bașchirii
Bașchirii sunt un grup etnic de origine turcică și religie musulmană, care trăiesc în Federația Rusă, mai ales în Republica Bașchiria, subiect federal al Rusiei din regiunea Munților Urali, iar în diasporă în Uzbekistan și Kazahstan.
Limba vorbită de bașchiri este bașchira, foarte apropiată de limba tătară. O parte însemnată a bașchirilor vorbește și tătara, iar majoritatea acestora vorbește de asemenea limba rusă.
În Republica Bașchiria bașchirii sunt cel mai important grup etnic, fără să aibă însă majoritatea absolută (sursa: wikipedia).
Citește și:
Citește și:
De ce nu se întâmpla asta și în România? ”Avem centre de cercetare bune, performante, dar nu avem o strategie națională”
L-am întrebat pe istoricul Răzvan Pop, directorul Bibliotecii Județene Astra de ce în România astfel de studii nu se realizează, la acest nivel. De ce ne este teamă de ce am putea descoperi?
”Se fac mai greu din mai multe motive, nu neapărat congruente.
În primul rând cercetarea maghiară, în întregul ei, este mai evoluată decât cea din România. Avem centre de cercetare bune, performante, dar nu avem o strategie națională.
Nici Academia Română, nici Guvernele nu au înaintat o astfel de strategie.
O altă cauză este shift-ul pe care cercetarea românească l-a făcut din comunism în democrație. După ani de cercetare ineptă a civilizației dacice, care a dus la dacopatia de astăzi, cercetarea a început să acopere și alte teme dar translatarea se face dificil.
Apoi, o altă problemă poate fi și cea politică.
În Transilvania sunt și alte etnii care probabil ar fi, datorită datelor pe care le avem și a altor factori, mai ușor de cercetat. Această stare de fapt, să fim sinceri, nu bucură cercetarea din România.
Am avut un caz, renumit în urmă cu un deceniu, cel al analizei lui Vladislav I Vlaicu, cercetare care a fost sacadată de Ministerul Culturii, pentru a folosi un termen gentil.
Dar, poate cel mai important motiv este subfinanțarea acută a cercetării din România. Să ne bazăm doar pe granturi, care trec și care ante-propun teme de cercetare, este o eroare mare a ceea ce se întâmplă în România.
După atâți ani, în care cercetarea a fost finanțată cât a nu se spune că nu există, încep să cred că nu se dorește, de către statul român, a avea o cercetare coerentă și consistentă. Și de aceea, vă rog să îi considerați pe cercetătorii din România, eroi”, explică istoricul Răzvan Pop.
Citește și:
De Béla al III-lea ține ”actul de naștere” al Sibiului
Nu se știe sigur dacă Béla al III-lea a ajuns în Sibiu.
Primul rege pe care cronicarii Sibiului l-au reținut în hârtiile lor că au ajuns aici a fost regele Béla al V-lea, cunoscut drept Otto al III-lea de Wittelsbach, ducele Bavariei. El nu are legătură cu regii din Casa Árpád, din care face parte și Béla al III-lea.
Otto al III-lea vizitează Sibiul în 1306, în mijlocul războiului civil pentru tronul regatului. Sibiul a fost aliat al ducelui bavarez care în cele din urmă pierde tronul în dauna lui Carol Robert I de Anjou, notează Răzvan Pop pe blogul său.
”Este posibil ca înainte sa regii care ne-au marcat existența prin actele semnate de ei, Bela al III-lea și Andrei al II-lea să fi vizitat și ei localitatea de pe Cibin, dar informații în acest sens, nu deținem.
Un alt rege al Ungariei care cu siguranță a pășit pe ulițele cetății noastre medievale, a fost Carol Robert de Anjou, un rege care şi-a petrecut lungi perioade prin ținuturile transilvănene”, notează istoricul.
Despre Andrei al II-lea , fiul lui Bela al III-lea, știm că a fost înmormântat în mănăstirea cisterciană Igriș, ctitoria părinților săi. Rămășițele mănăstirii se află pe teritoriul de astăzi al comunei Sânpetru din județul Timiș.
Legătura Sibiului cu acești doi regi este însă foarte strânsă.
De Béla al III-lea ține prima atestare documentară a Sibiului, iar Andrei al II-lea a fost apropiat de mănăstirea cisterciană din Cârța.
Prima menţiune a cetăţii Sibiului a fost făcută în 20 decembrie 1191. Sibiul apare sub numele Cibinium într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea existenţa unei prepozituri a Sibiului (praepositura Cibiniensis), scoasă de sub jurisdicţia Episcopiei Transilvaniei".
Prepozitura este o formă de conducere a unei unități bisericești, iar Prepozitura Sibiu a fost principala instituție bisericească a sașilor transilvăneni din secolul al XII-lea, până la Reforma Religioasă din secolul al XVI-lea.
Sursa foto: Studiul ”Reconstrucțiile faciale ale lui Béla și Anna din Antiohia”
Citește și:
Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 1532
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Călugărița Galactică
Acum 1 oră
Un sibian
Acum 1 oră
Lool
Acum 1 oră
@Paul
Acum 1 oră
Impozit